De ce e nevoie de o perspectivă holistică asupra veniturilor?
Puterea de cumpărare a cetățenilor din România se află într-o fază critică, marcată de o discrepanță îngrijorătoare între ritmul de creștere a veniturilor și dinamismul prețurilor. Deși economia națională traversează o perioadă de încetinire, indicatorii de scumpire nu sugerează o normalizare imediată a costurilor de viață.
Cifrele oficiale relevă o tendință persistentă: în luna septembrie a anului 2026, indicele anual al inflației a atins nivelul de 6,61%, urcând de la valoarea de 6,17% înregistrată în luna august.
Această escaladare a prețurilor afectează direct bugetele gospodăriilor, transformând gesturile zilnice în calcule complexe pentru a menține un echilibru financiar minim.
Analiza detaliată a structurii inflației, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, evidențiază o distribuire inegală a presiunii financiare. Sectorul serviciilor a suferit cea mai severă lovitură, cu o creștere acumulată de peste 11% într-un an.
Concret, în septembrie, costurile aferente serviciilor erau cu 11,12% superioare față de aceleași perioadă a anului precedent. La polul opus, alimentele au înregistrat o majorare moderată, de 3%, în timp ce mărfurile nealimentare au avansat cu 7,06%.
Aceste diferențe subliniază faptul că eroziunea puterii de cumpărare nu provine dintr-o singură sursă, ci este rezultatul unei combinații de factori, dintre care cheltuielile legate de servicii devin tot mai grele de suportat pentru familia medie.
În acest context, simpla creștere nominală a salariilor nu mai constituie o pânza de siguranță împotriva scumpirilor. Când veniturile avansează cu un ritm inferior celui al prețurilor, efectul net este paradoxal: indivizii cheltuie mai mult, dar pot achiziționa un volum mai mic de bunuri și servicii, deși pe hârtie suma încasată a crescut.
Pentru familiile care alocă o proporție semnificativă din buget pentru locuință, facturi de utilități, transport și hrană, această disonanță se traduce printr-o reducere vizibilă a standardului de trai de la o lună la alta.
Economistul Valentin Tătaru subliniază necesitatea unei perspective holistice asupra veniturilor, insistând asupra importanței comparării acestora cu indicele inflației, nu doar prin prisma valorilor absolute. El argumentează că înțelegerea corectă a evoluției nivelului de trai depinde de monitorizarea salariilor reale și a consumului efectiv al gospodăriilor. Până în prezent, specialistul observă absența unor semnale clare care să indice o redresare a veniturilor reale pe o curbă ascendentă.
Creșterea nominală a remunerației nu garantează automat accesul la un stil de viață superior. Pentru a evalua progresul real, este imperios necesar să se urmărească veniturile ajustate pentru inflație, cunoscute drept venituri reale, precum și volumul de bunuri și servicii consumate efectiv.
Valentin Tătaru avertizează că datele recente demonstrează incapacitatea salariilor de a ține pasul cu ritmul scumpirilor. O creștere a venitului nominal nu înseamnă automat o creștere a nivelului de trai. Dacă prețurile cresc mai repede decât veniturile, venitul real scade și familia își permite mai puține bunuri și servicii.
De aceea, indicatorii cei mai relevanți sunt evoluția veniturilor reale, adică veniturile ajustate cu inflația, și consumul real al gospodăriilor. În prezent vedem exact această presiune: creșterea salariilor a coborât de câteva trimestre bune sub rata inflației.
Pentru moment pare că trendul s-a mai stabilizat dar nu sunt încă semne indubitabile de revenire a veniturilor reale în teritoriu pozitiv, a explicat economistul pentru publicația Adevărul.
Conform analizelor sale, ritmul anual de creștere a salariului mediu net a încetinit până la 5,6% în august 2026, plasându-se sub pragul inflației. Această situație a dus la o contractare a veniturilor reale, afectând direct capacitatea de cumpărare a forței de muncă.
Sectorul serviciilor continuă să se distingă prin dinamismul său ridicat, depășind în viteză de scumpire categoria alimentelor.
Nu toate domeniile de cheltuieli au evoluat identic; în septembrie, prețurile serviciilor au înregistrat o creștere de 11,1% la anul, comparativ cu 7,1% pentru bunurile nealimentare și 3% pentru alimente, conform analizei ING.
Aceste variații au consecințe majore asupra managementului bugetelor, deoarece costurile totale ale unei familii nu se limitează la coșul de cumpărături din supermarket. Chirile, taxele de transport și alte servicii curente pot continua să urce, chiar și în situația în care scumpirile din sectorul alimentar se calmează.
Specialistul Valentin Tătaru oferă explicații tehnice pentru acest fenomen, notând că serviciile sunt puternic ancorate în costurile interne, în special salarii și chirii.
Acest lucru determină o reacție mai lentă a prețurilor din acest segment la șocurile economice externe.
Presiunile nu sunt uniforme.
Cum afectează slăbirea consumului activitatea companiilor?
În acest moment, serviciile sunt zona cea mai problematică: în septembrie, prețurile serviciilor creșteau cu 11,1% anual, față de 7,1% pentru bunurile nealimentare și 3,0% pentru alimente.
Serviciile tind să reacționeze mai lent deoarece sunt mai dependente de salarii, chirii și alte costuri interne.
La energie și combustibili rămân, în același timp, riscuri asociate evoluțiilor externe și condițiilor de ofertă, a afirmat economistul.
În ceea ce privește energia și combustibilii, variabilele externe și starea pieței de ofertă rămân surse de incertitudine. Orice majorare în aceste domenii are un efect de transmisie, impactând atât cheltuielile casnice, cât și costurile operaționale ale firmelor.
Slăbirea consumului intern generează efecte în lanț asupra activității companiilor.
Când cetățenii restrâng cheltuielile, cererea scade, limitând capacitatea antreprenorilor de a transfera integral costurile în prețurile finale.
În acest mediu, firmele sunt tentate să accepte marje de profit mai reduse, să amâne proiectele de investiții sau să devină mai prudente în procesele de recrutare.
Decelerarea consumului se transformă astfel într-o provocare și pentru piața muncii, mai ales dacă fenomenul se prelungește. Companiile cu vânzări în scădere sunt obligate să își recalibreze cheltuielile, ceea ce influențează direct ritmul angajărilor.
Da, există acest risc.
Atunci când consumatorii cumpără mai puțin, companiile au mai puțin spațiu pentru a transfera costurile în prețuri. Dacă slăbiciunea cererii persistă, ajustarea se poate face prin marje mai mici, investiții amânate și/sau o politică mai prudentă de angajare.
Vedem deja o răcire a pieței muncii prin prisma scăderii numărului de salariați din economie, dar nu este o deteriorare abruptă ci mai degrabă o ajustare a companiilor la o nouă realitate economică – una incertă, în care creșterea se obține tot mai greu, a completat Valentin Tătaru.
Monitorizarea consumului și a numărului de angajați este crucială pentru a evalua cum se propagă încetinirea economică către bugetele familiilor. O revigorare a cererii ar putea susține activitatea economică, dar fără veniturile reale în creștere, consumul va rămâne probabil sub presiune constantă.
Recuperarea puterii de cumpărare nu este un proces automat declanșat de simpla scădere a inflației.
Pentru ca nivelul de trai să se consolideze, este necesar ca veniturile să crească într-un ritm superior celui al prețurilor, iar temperarea inflației să fie sustenabilă în timp.
În perspectiva viitoare, indicatorii critici de urmărit vor fi evoluția salariilor reale, inflația de bază și, în special, dinamica prețurilor la servicii. Consumul gospodăriilor rămâne un alt element esential, deoarece reflectă capacitatea reală a populației de a susține cheltuielile curente.
Semnalul decisiv nu este doar o inflație mai mică, ci revenirea creșterii veniturilor reale.
Aș urmări dacă salariile încep din nou să crească mai repede decât prețurile, dacă inflația de bază și, mai ales, inflația serviciilor coboară în mod susținut și dacă consumul începe să se stabilizeze.
Abia combinația dintre venituri reale în creștere și o temperare mai largă a prețurilor ar indica o îmbunătățire autentică a puterii de cumpărare, a explicat Valentin Tătaru pentru Adevărul.
Până când aceste tendințe se vor confirma printr-o schimbare structurală, orice scădere a inflației trebuie interpretată cu rezervă.
Prețurile pot continua să urmeze o traiectorie ascendentă, chiar dacă în ritm mai blând, iar efectele acumulate ale scumpirilor din ultimii ani vor persista în conturile familiilor.
Pentru cetățenii români, o îmbunătățire autentică a situației financiare va implica nu doar o încetinare a scumpirilor, ci și o creștere a veniturilor care să faciliteze acoperirea cheltuielilor și recuperarea treptată a capacității de cumpărare.