Care state din Europa de Est și Balcanicele candidă la aderare?
Costul produselor alimentare diferează dramatic între statele europene, iar aceste disparități sunt determinate de o serie complexă de variabile economice și structurale.
Analiza realizată de Euronews Business evidențiază cum prețurile pot varia de peste trei ori între țări vecine, un aspect care afectează direct puterea de cumpărare a cetățenilor.
În spațiul Uniunii Europene, cheltuielile pentru alimente și băuturi nealcoolice consumă 13,6% din bugetele gospodăriilor, o cifră considerabil mai mică decât cele 23,6% alocate pentru locuință și servicii publice, conform datelor Eurostat. Această statistică subliniază importanța relativă a mâncării în structura cheltuielilor personale.
Datele din mijlocul anului 2026, furnizate de platforma Numbeo, o sursă bazată pe contribuții ale utilizatorilor, arată o amplitudă largă a indicelui prețurilor alimentare. Acesta oscilează între 57,2 în Republica Moldova și 189,2 în Elveția, cu o medie UE fixată la 100.
În termeni practici, acest lucru înseamnă că costul produselor în Elveția este cu 89,2% peste nivelul mediu al Uniunii, în timp ce în Republica Moldova este cu 42,8% sub această medie.
Dacă un coș de cumpărături ar costa 100 de euro la prețurile medii europene, același coș ar fi de 189,20 euro în Elveția și doar 57,20 euro în Republica Moldova.
Trebuie menționat că indicele Numbeo utilizează New York ca punct de referință cu valoarea 100. Euronews Business a recalculat acest indice pentru a stabili media UE la 100, facilitând comparația directă între statele membre.
Din punct de vedere geografic, trei dintre cele cinci țări cu cele mai mari costuri sunt din nordul Europei. Islanda se poziționează pe locul al doilea cu un indice de 183,6, urmată de Norvegia (154,4), Luxemburg (134,9) și Danemarca (128,4). Alte țări nordice, precum Finlanda (119,7) și Suedia (116,6), se află, de asemenea, peste media europeană.
În ceea ce privește cele cinci mari economii analizate, Franța înregistrează cele mai mari prețuri, cu o depășire de 27,5% față de media UE.
Spania, cu un indice de 89,7, este singura țară din acest grup aflată sub medie. Regatul Unit (111,9), Germania (116,4) și Italia (110,2) prezintă niveluri similare, ușor peste medie. Austria (124,5), Irlanda (122), Belgia (117,6) și Țările de Jos (116,4) completează lista statelor cu costuri superioare mediei europene.
În interiorul Uniunii, România se situază pe ultimul loc din clasament, cu un indice de 66,7. Aceasta înseamnă că prețurile alimentare sunt cu 33,3% sub media UE, făcând din România țara cu cele mai mici costuri pentru mâncare în blocul european.
În general, statele din Europa de Est și din zona Balcanică, inclusiv celele care candidă la aderarea la UE, înregistrează prețuri mai reduse. De exemplu, indicele se ridică la 59,8 în Macedonia de Nord, 67,9 în Bosnia și Herțegovina și 68,8 în Serbia. Turcia, deși nu este membră a UE, prezintă un indice de 82,1, mai ridicat decât al multor state membre, dar încă sub media europeană. Totuși, Turcia înregistrează cea mai mare inflație alimentară pe continent.
Ilaria Benedetti, conferențiar la Universitatea din Tuscia, subliniază o paradox: deși prețurile sunt mai mici în anumite țări, gospodăriile alocă o proporție mai mare din veniturile lor pentru cumpărarea de alimente. În România, cheltuielile pentru mâncare și băuturi nealcoolice ating 23,1% din bugetul familial, un nivel superior mediei UE. Această pondere depășește și 20% în Bulgaria.
Profesorul Jeremiás Máté Balogh, de la Universitatea Corvinus, explică că prețurile mai joase nu echivalează neapărat cu o mai mare accesibilitate.
El evidențiază că, deși costul nominal al produselor este mai redus în țările mai sărace, puterea de cumpărare scade odată cu veniturile mai mici după impozitare.
Prețurile nominale sunt baza acestor comparații!
Pentru a măsura aceste diferențe, Euronews Business a colectat prețurile a 18 produse din categoria „Piețe” în octombrie 2026. Adunând costurile acestor articole, fiecare ponderat egal, s-a obținut un cost mediu de 69,84 de euro pentru un coș de cumpărături în UE. Țigările au fost excluse din calcul din cauza variației mari a prețurilor și a diferitelor proporții de fumători între țări.
Așa cum s-a văzut la indice, costul coșului este cel mai mare în Elveția, la 137,90 euro, în timp ce cel mai mic este în Republica Moldova, la 41,10 euro. Coșul depășește 100 de euro și în Norvegia (116,10 euro). Alte țări cu costuri ridicate includ Luxemburg (99 de euro), Austria (88,10 euro) și Danemarca (87,70 euro).
În grupul celor cinci mari economii, Franța rămâne cea mai scumpă, cu un cost de 87,40 euro, comparativ cu doar 63 de euro în Spania.
Aceleași produse costă 80 de euro în Italia, 75,20 euro în Germania și 69,10 euro în Regatul Unit.
O serie de țări cu venituri medii joase oferă cele mai mici costuri pentru acest coș.
În Macedonia de Nord se plătesc doar 43,90 euro, în Kosovo 45,50 euro, în România 45,90 euro, în Georgia 46,90 euro, în Polonia 49,60 euro, în Serbia 49,70 euro, în Muntenegru 49,80 euro și în Bosnia și Herțegovina 49,80 euro.
Totuși, aceste comparații se bazează pe prețuri nominale. Odată ce se ia în calcul puterea de cumpărare, decalajele se micșorează semnificativ. De asemenea, clasamentul se poate modifica dacă se aplică o pondere diferită produselor din coș, în funcție de importanța lor în dieta tipică.
„Costurile cu forța de muncă au devenit probabil unul dintre cei mai constanți factori care influențează prețurile alimentelor în Europa, însă costurile energiei rămân importante”, a declarat Balogh. El explică că scumpirea energiei, a combustibililor și a transportului continuă să afecteze lanțului de producție agricolă, procesare și distribuție.
Benedetti susține că energia a fost motorul principal al creșterilor recente ale prețurilor alimentare, în special prin impactul asupra combustibililor.
Ea menționează că, de la atacurile asupra Iranului la sfârșitul lunii februarie, prețul mediu al motorinei în UE a urcat de la 1,59 euro pe litru (la 23 februarie) la 2,24 euro pe litru (la 28 septembrie), atingând un nivel record de la începutul înregistrărilor în 2005.
„Motorina pune în mișcare întregul lanț alimentar, de la tractoarele din ferme până la camioanele care aprovizionează supermarketurile”, a precizat ea pentru Euronews Business.
Experta atrage atenția și asupra unui punct important: încetinirea inflației nu înseamnă automat scăderea prețurilor. Atâta timp cât inflația rămâne pozitivă, costurile continuă să crească, doar că ritmul este mai lent, pornind de la o bază deja ridicată.
„Prețul alimentelor dintr-un magazin reflectă doar parțial costul produselor în sine”, a explicat Benedetti. „Acesta include și salariile, energia, chiriile, transportul și taxele, care sunt mult mai mari în țările mai bogate.”
Ca exemplu concret, o pâine albă proaspătă de 500 de grame costă 3,18 euro în Danemarca și 1,02 euro în Bulgaria, o diferență de peste trei ori, conform Numbeo. O duzină de ouă, un produs mai standardizat, are un preț de 4,52 euro în Danemarca și 2,69 euro în Estonia, adică o diferență de mai puțin de două ori.
Balogh concluzionează că disparitățile de prețuri între țările europene sunt rezultatul unei combinații complexe de factori: nivelurile salariale, costurile terenurilor și ale forței de muncă, structura pieței de retail, regimurile fiscale, cursurile valutare, cheltuielile logistice și de transport, productivitatea fermelor și preferințele consumatorilor. Toți acești factori interacționează pentru a forma peisajul actual al prețurilor alimentare în Europa.