Cum explică istoria germană această tensiune?
Tăcerea AUR în fața insultelor lansate de partidul extremist german la adresa românilor
Pe 28 octombrie, Alice Weidel, copreședinta Alternativei pentru Germania (AfD), a publicat pe platforma X o declarație în care susținea că „din ce în ce mai mulți migranți din România ne jefuiesc sistemul social”. În postarea sa, ea a detaliat modalitățile de exploatare: alocații pentru copii, salariu minim și acces la servicii medicale.
Weidel a citat datele din orașul Magdeburg, unde cheltuielile publice ar fi explodat de douăzeci de ori, ajungând la trei milioane de euro anual, pentru a susține promisiunea de campanie: „Doar cu AfD va exista o schimbare în domeniul migrației”.
În timp ce liderul AUR, George Simion, care încă din septembrie se mândrea cu „relații foarte bune cu parlamentari din Bundestag”, a ales tăcerea.
Partidul extremist german are nevoie de un țapă străină în fiecare an electoral, iar AUR, care se prezintă ca apărătorul românilor din toată lumea, a preferat să rămână în aceeași orbită cu cei care au transformat cetățenii noștri în vinovați.
Istoria germană oferă contextul acestei tensiuni. În ianuarie 2014, odată cu deschiderea completă a pieței muncii pentru cetățenii din România și Bulgaria, parlamentarii CSU au adoptat un document cu deviza „Wer betrügt, der fliegt” (cine înșală, zboară).
La data de 14 ianuarie, juriul de lingviști din Darmstadt a declarat „Sozialtourismus” (turismul pentru ajutoare sociale) drept „necuvântul anului” 2013.
Raportul guvernului german, publicat câteva luni mai târziu, a demonstrat că doar o mică minoritate comite fraude, iar rata șomajului dintre români și bulgari era de doar jumătate față de media celorlalți străini.
Astăzi, pe teritoriul german trăiesc peste 900.000 de cetățeni români, majoritatea angajați legal.
Aceștia lucrează în abatoare, pe șantiere, în spitale și în căminele de bătrâni, instituții pe care statul german nu le mai poate menține fără forța de muncă românească.
Datele din Magdeburg, citate de Weidel, spun o altă poveste decât aceea din postarea ei.
Potrivit reportajului difuzat de MDR, cheltuielile au crescut de la aproximativ 140.000 de euro în 2013 la peste trei milioane în 2025, în timp ce numărul de români din oraș a urcat de la aproape 160 la aproape 3.000.
Costul per cap a crescut minim; creșterea bugetară se datorează exclusiv creșterii populației. Statul german plătește pentru acești cetățeni conform legislației locale.
Care e diferența dintre patriotism și suveranism!
În această ecuație, statul român are o datorie practică și una de demnitate.
Ar trebui negociat cu Berlinul un acord de cooperare între inspecțiile muncii, casele de asigurări și polițiile celor două țări, inclusiv echipe mixte în localitățile unde funcționează rețele de exploatare.
Consulatele trebuie să trimită personal în cartierele cu o densitate mare de români, nu doar să mențină ghișeele din sediu.
Fiecare rețea desființată prin anchete comune îi ia lui AfD un argument de campanie și oferă protecție celor mulți români cinstiți, care constituie covârșitoarea populației românești din Germania.
Aici se manifestă diferența dintre patriotism și suveranism de import. Cioran a explicat simplu: cei care se declară patrioți ar trebui să-și caute aliați printre cei care permit românilor să trăiască bine și să fie respectați, atât acasă, cât și peste granițe.
Pe 13 septembrie 2025, Simion a urcat pe scena mitingului organizat la Londra de Tommy Robinson, în prezența europarlamentarului AfD, Petr Bystron.
Paradoxul are o dimensiune electorală pe care AUR o înțelege perfect.
În primul tur al alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025, românii din Germania au acordat lui George Simion 74% din voturi, adică peste 120.000 din totalul de 163.000, cel mai mare procent obținut de el într-o țară europeană.
Persoanele pe care Weidel le numește „jefuitori” sunt, în mare parte, tocmai alegătorii lui Simion. Ei merită să știe că liderul lor a tăcut, iar partidul său a ales să rămână alături de cei care i-au insultat.
Noi, liberalii, facem parte din aceeași familie politică cu CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz, care duce de ani buni lupta pentru izolarea AfD.
Partenerii noștri în Germania sunt cei care se opun lui Weidel, în timp ce partenerii lui Simion sunt cei care o susțin.
Acest detaliu devine crucial când diaspora românească are nevoie de un apărător al drepturilor sale la Berlin: vocea care ajunge în capitala germană este cea a celor care stau la aceeași masă cu guvernul federal.
Patriotismul se măsoară tocmai în momentele în care costă ceva în propria tabără. Pentru PNL, protejarea românilor din Germania nu necesită nicio negociere cu aliații. Diaspora are nevoie de un partid care, când vine momentul, îi alege pe ei în locul propagandei.