Au fost accelerate achizițiile de senzori și echipamente de contra-măsuri?
CSAT a validat strategia extinsă de dotare a forțelor armate pentru deceniul 2027-2036. Acest document strategic, care implică investiții masive de ordinul zecilor de miliarde de euro, fixează direcțiile esențiale ale modernizării și identifică echipamentele militare ce vor fi procurate în anii următori.
Conform detaliilor oferite de Ministerul Apărării Naționale, planul include menținerea ritmului pentru inițiativele mari deja pornite, cum ar fi integrarea avioanelor F-35, sistemelor de apărare antiaeriană Patriot, lansatoarelor HIMARS și vehiculelor blindate Piranha 5. De asemenea, sunt incluse 22 de proiecte specifice finanțate prin mecanismul european SAFE, pentru care România are acces la o sumă totală de 16,68 miliarde de euro.
Autoritățile militare au explicat, la cererea presei, structura acestui plan, stadiul programelor curente, obiectivele prioritare pentru intervalul 2027-2030 și modul în care acestea se articulează cu fondurile europene. Planul de Înzestrare a Armatei României (PIAR) reprezintă instrumentul central de planificare unitară, asigurând că instituția militară dobândește capacitățile necesare executării misiunilor sale, în conformitate cu legislația existentă.
Elaborarea acestui document se bazează pe Legea nr. 415/2002, care reglementează funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării și stipulează că programele multianuale de dotare a forțelor de apărare națională necesită aprobarea CSAT. Totodată, se invocă Legea nr. 203/2015, care guvernează planificarea armamentelor. Imperativul de a consolida capacitatea militară este, de asemenea, derivat din obligațiile asumate prin Tratatul Nord-Atlantic. Articolul 3 al acestui tratat impune statelor membre să își dezvolte, fie individual, fie în colaborare cu partenerii, abilitatea de a respinge un atac armat.
Contextul regional instabil și imprevizibil a impus o reevaluare profundă a capacității de apărare. Prezența unui conflict de mare amploare la frontiera estică a României a determinat necesitatea adaptării la noi forme de amenințare.
Războiul din Ucraina a subliniat importanța existenței unor unități pregătite pentru intervenție rapidă, chiar și în perioade de pace, precum și a unei industrii locale de apărare suficient de robuste pentru a susține și a multiplica aceste capacități în situații de criză sau război.
Producția internă de muniție este un exemplu elocvent al acestei necesități
Producția internă de muniție este un exemplu elocvent al acestei necesități.
În aceeași logică, procesele de achiziție a senzorilor și a mijloacelor de contra-măsuri au fost accelerate.
Această decizie a fost influențată de incidente recente în proximitatea graniței românești, legate de războiul din Ucraina, inclusiv episoadele în care drone sau fragmente de rachete au pătruns pe teritoriul României.
Un alt pilon major al creșterii cheltuielilor este angajamentul financiar asumat de statele NATO. La summitul de la Haga, desfășurat între 24 și 26 iunie 2025, aliații, printre care și România, au promis să aloce anual 5% din Produsul Intern Brut pentru apărare până în anul 2035.
Această țintă este segmentată astfel: 3,5% din PIB pentru cheltuieli directe de apărare (achiziții, personal, operațiuni) și 1,5% din PIB pentru cheltuieli conexe, cum ar fi infrastructura cu dublă utilizare, cibersecuritatea și rezilența.
Promisiunea a fost reconfirmată ulterior la summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie 2026.
Potrivit MApN, măririle bugetare au facilitat demararea unui proces vast de modernizare a structurii de forțe, cu impact direct asupra procurării de tehnică militară și muniții. Planul de înzestrare are un orizont de timp de zece ani și suferă actualizări anuale. De asemenea, strategia prevede achiziția a mai multor aeronave de diverse categorii.