Pedalați printre mine pentru o bucată de pâine?
Supraviețuirea sub focul inamic a lăsat urme adânci în sufletele celor care au reușit să fugă din calea războiului. Locuitorii orașului Oleșki, aflat sub ocupație rusă încă de la începutul invaziei, au povestit coșmarul prin care au trecut zilnic înainte de a ajunge pe teritoriul controlat de Kiev.
Bombardamentele necruțătoare, foamea și pericolul constant au devenit o rutină sumbră.
Am ieșit din iad. Condițiile sunt extreme.
Explosiunile se succedă la fiecare cinci minute. Buzum, buzum, buzum!, a relatat un bărbat din grupul evacuat. Deși au sperat până în ultima clipă că războiul se va termina și vor putea rămâne acasă, realitatea i-a forțat să ia calea pribegiei.
De fapt, nu ne părea corect să plecăm. Până în ultimul moment am crezut că totul se va rezolva, că va reveni liniștea și conflictul se va termina.
Au salvat casele sau doar viețile?
Dar, din păcate, năzuințele noastre au rămas nerealizate, a mărturisit o femeie din grup.
Viața sub ocupație s-a transformat într-o luptă continuă pentru supraviețuire. Oamenii au fost nevoiți să mănânce ce găseau și să riște totul pe câmpuri minate doar ca să supraviețuiască și să-și hrănească animalele.
Am cules iarbă, am mâncat dovlecei, doar pentru a nu muri de foame. Așa era situația.
Am mers cu bicicleta prin acele mine, pe drumul spre Radensk, pentru a aduce hrană la animale„, a povestit o altă supraviețuitoare. Un bărbat a descris teroarea acelor drumuri presărate cu ruine și morți: ”Am văzut cadavre de oameni. Am alergat direct prin sânge.
Era un coșmar total! Și totuși, am reușit să obținem hrană, atât pentru noi, cât și pentru animalele noastre.
Conflictul a redus totul la tăcere și cenușă.
Cum rămân conectați cei separați de front?
Tot ce aveam s-a transformat în cenușă.
Casa noastră, casa bunicului, tot a ars, a adăugat bărbatul.
În aceste momente limită, ajutorul a venit din ceruri, la propriu. Un alt martor a povestit cum proviziile livrate prin drone le-au salvat viața: „Acești oameni ne-au scăpat de moarte prin foame! Au adus cutii cu provizii folosind drone!”.
Traseul spre libertate a fost la rândul lui un labirint: un autobuz prin Crimeea ocupată, intrarea în Rusia, un zbor spre Belarus și, în final, întoarcerea în Ucraina. Această evacuare masivă a avut loc în timpul celei mai lungi pauze umanitare din conflict, o operațiune începută marțea trecută și programată să se încheie duminică seară, sprijinită internațional, inclusiv de Melania Trump și de Papă.
Pentru cei scăpați din coșmar, refugiul nu înseamnă liniște deplină, ci o grijă constantă pentru cei lăsați în urmă. „Este extrem de important pentru cei care au rămas acolo să simtă că nu au fost abandonați, că cineva se gândește la ei, le sună și le trimite vești”, a explicat unul dintre evacuați, subliniind legătura indestructibilă dintre cei plecați și cei care încă îndură ocupația.