Nota de fundamentare invocă o analiză comparativă europeană?
Legislația promovată de Partidul Social Democrat pentru impunerea unei îmbrăcăminte uniforme în instituțiile de învățământ din România se bazează pe premise care, odată verificate în realitatea europeană, se dovedesc a fi fie eronate, fie contrazise de datele statistice actuale. Inițiativa legislativă, care traversează acum etapele de aprobare în Parlament, susține necesitatea standardizării vestimentare pentru a reduce inegalitățile și a îmbunătăți climatul școlar. Totuși, analizele recente ale platformei Edupedu. ro indică faptul că exemplele invocate de inițiatori, precum Franța și Marea Britanie, nu susțin argumentația prezentată în documentele oficiale.
Mai mult, singurele două state membre ale Uniunii Europene unde existența uniformei este reglementată explicit prin lege, Cipru și Malta, nu demonstrează rezultate superioare în domeniile vizate de proiectul românesc, conform ultimelor rapoarte ale programului PISA.
Proiectul legislativ, elaborat de un grup de deputați și senatori PSD, stipulează clar obligativitatea ca elevii să poarte o ținută specifică la școală, stabilind simultan norme detaliate privind utilizarea acesteia și mecanisme de sprijin financiar pentru achiziții. Documentul de fundamentare justifică măsura prin ideea că diversitatea actuală a hainelor purtate de elevi evidențiază disproporțiile economice dintre familiile din comunitățile școlare.
Autorii textului argumentează că această vizualizare a statutului financiar generează fenomene precum excluderea socială sau agresivitatea verbală și fizică bazată pe venitul părinților, ceea ce distrag atenția de la procesul de învățare și degradează atmosfera de ordine și respect din unități.
Citatul din document subliniază că mediul preuniversitar se confruntă cu o accentuare vizibilă a disparităților socio-economice, alimentând presiuni psihologice și bullying care afectează direct decența și disciplina școlară.
În paralel, nota de fundamentare invocă o analiză comparativă la scară europeană, sugerând o tendință generală de standardizare a vestimentației pentru a promova echitatea. Ca dovezi ale acestei tendințe, sunt prezentate două cazuri: un program experimental din Franța, descris ca un exemplu de referință major, și sistemul din Marea Britanie, despre care se afirmă că impune legal tuturor școlilor adoptarea unei politici vestimentare stricte, inclusiv interzicerea mărcilor de lux pentru a proteja familiile cu bugete limitate.
Realitatea, însă, contestă aceste afirmații. O investigație aghidacată de Edupedu. ro a relevat că, în întreaga UE, doar Cipru și Malta au prevederi legale clare sau implicite privind uniforma. Celelalte sisteme europene, inclusiv Marea Britanie și Irlanda, recurg la uniformă ca o practică tradițională, dar nu o impun prin acte legislative explicite.
Analizând cazul Marii Britanii, modelul invocat frecvent, se constată o discrepanță clară între afirmațiile din proiectul românesc și regulile oficiale britanice. Deși documentul PSD susține că legea obligă fiecare școală să aibă o politică vestimentară, normele publicate de guvernul britanic precizează că decizia aparține școlilor și consiliilor de administrație.
Instituțiile de învățământ decid autonom dacă adoptă o uniformă și ce elemente include aceasta, consultând părinții în procesul de elaborare a regulilor interne, pe care apoi le publică pe site-ul propriu.
Deși există reguli privind costurile, acestea se aplică doar acolo unde școala a optat deja pentru o ținută unică.
Similar, în Irlanda, deși uniformele sunt o tradiție puternică, nu s-au identificat legi care să impună obligativitatea purtării lor, ci doar circulari ministeriale care reglementează aspectele financiare și consultarea părinților în cazul introducerii sau menținerii unei uniforme distincte de un simplu cod vestimentar.
Franța, prezentată ca „exemplu major” de succes, oferă, de fapt, un scenariu mai complex și mai puțin convingător decât sugerează nota de fundamentare.
Franța, „exemplu major” de succes, chiar se aplică?
Programul-pilot pentru „ținuta unică” (la tenue unique) a fost lansat inițial în 2023, cu sprijinul președintelui Emmanuel Macron, având ca obiectiv consolidarea disciplinei și abordarea problemelor legate de caracterul laic al educației, în special în contextul vestimentației purtate de elevi musulmani, cum ar fi abaya.
Pilotarea a debutat în 2024, dar după doi ani de implementare, inițiativa pare să fie abandonată la nivel național.
Conform informațiilor difuzate recent de Radio France Internationale, ministrul Educației, Édouard Geffray, a confirmat la finalul lunii august că programul nu va fi extins pentru anul școlar 2026-2027.
Oficialul a caracterizat experimentul ca având un impact „destul de limitat”, menționând lipsa unor schimbări clare în performanțele academice și efecte inegale asupra mediului școlar.
El a precizat că, deși continuarea la nivel local rămâne o opțiune, guvernele nu vor insista asupra generalizării dacă rezultatele nu sunt concludente.
Cercetările citate de RFI indică o opoziție semnificativă din partea elevilor și dovezi limitate că uniforma reduce bullying-ul sau diviziunile sociale, care sunt tocmai motivele centrale ale propunerii românești.
De asemenea, Ministerul francez nu a furnizat detalii despre formulele de finanțare a acestor ținute pentru noul an școlar.
Datele recente din studiul PISA 2025, publicat de OCDE, oferă perspective critice asupra celor două state UE cu legislație specifică: Cipru și Malta.
În ceea ce privește percepția elevilor asupra bullying-ului, ambele țări nu se disting prin rezultate superioare față de România sau media OCDE, contrar așteptărilor generate de proiectul legislativ.
În schimb, ambele state înregistrează valori negative la indicatorii de climat de disciplină în școli, care constituie obiectivul final urmărit de inițiativa din Parlamentul României.
Situația Ciprului este particular de notabilă, deoarece țara ocupă ultimul loc în clasamentul UE, situându-se sub România și Bulgaria, la competențele de matematică, științe și citire.
Acest aspect sugerează că simpla impunen legală a uniformei nu garantează automat o îmbunătățire a calității educației sau a ordinii interne, ci poate coexista cu deficiențe majore în competențele fundamentale ale elevilor.
Proiectul românesc propune o soluție structurală bazată pe standardizare, dar datele disponibile indică că succesul acestei măsuri nu este garantat și că exemplele internaționale invocate necesită o reevaluare critică înainte de adoptarea finală a legii.