Termenul legal pentru numirea lui Mureșan este fixat!
Alegerea lui Siegfried Mureșan pentru fotoliul de prim-ministru, operată de șeful statului, Nicușor Dan, marchează intrarea într-o fază crucială a mecanismului constitucional menit să instaleze un Executiv cu pline drepturi și să pună capăt activității cabinetului interimar condus de Ionel Bolojan. Anunțul a fost făcut în mod neașteptat, în ziua de joi, imediat după ce președintele a încheiat seria de discuții la Palatul Cotroceni cu reprezentanții formațiunilor politice din coaliția de guvernare.
În urma acestor consultări, Nicușor Dan a decis să-l propună pe europarlamentarul PNL, Siegfried Mureșan, în poziția de premier.
Reacția candidatului a fost promptă; chiar după ce șeful statului a făcut publică decizia, Siegfried Mureșan a confirmat pe contul său de Facebook acceptarea ofertei de a conduce Guvernul României.
Ce pași trebuie parcurși acum? Documentul fundamental al țării, Constituția, oferă un cadru clar. Articolul 106 specifică condițiile în care un membru al Executivului își pierde funcția, enumerând demisia, revocarea, pierderea drepturilor de vot, starea de incompatibilitate, decesul sau alte situații legale.
Mai concret, pentru postul de prim-ministru, alineatul (3) din articolul 107 intervine atunci când actualul lider al Guvernului se află în una dintre situațiile menționate anterior (cu excepția revocării) sau nu se poate ocupa de atribuțiile sale.
În aceste circumstanțe, președintele este obligat să numească un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, o soluție valabilă până la constituirea unui nou Cabinet.
Durata acestei perioade provizorii este limitată strict. Alineatul (4) al aceluiași articol 107 stabilește că mandatul interimar nu poate depăși 45 de zile.
Aceeași regulă se aplică, prin analogie, și celorlalte funcționari ai Guvernului, la sugestia prim-ministrului.
Procesul de formare a unui guvern definitiv este guvernat de articolul 85 din Constituție, care impune ca președintele să desemneze un candidat pentru funcția de prim-ministru, iar Guvernul să fie numit doar după ce Parlamentul a acordat votul de încredere.
Desemnarea propriu-zisă a candidatului, conform articolului 103, se realizează după consultarea formațiunii politice care deține majoritatea absolută în legislativ sau, în lipsa unei astfel de majorități, a tuturor partidelor prezent în Parlament.
În cazul de față, Siegfried Mureșan este persoana indicată de șeful statului.
Legea fundamentală impune un termen precis pentru următoarele acțiuni.
Candidatul pentru funcția de prim-ministru are obligația de a solicita, în intervalul de 10 zile de la momentul desemnării, votul de încredere al Parlamentului atât pentru programul de guvernare, cât și pentru lista completă a miniștrilor propuși.
Dezbaterea acestor documente are loc într-o ședință comună a Camerei Deputaților și a Senatului. Acordarea încrederii se realizează prin votul majoritar al deputaților și senatorilor.
Astfel, Siegfried Mureșan, în calitate de premier desemnat, dispune de un termen constituțional de zece zile pentru a depune în fața legislativului programul său și lista miniștrilor, o obligație derivată din mandatul primit de la președinte în urma consultărilor politice.
După depunerea listei de miniștri și a programului de activitate, conducerea celor două camere parlamentare are datoria de a comunica aceste documente și de a fixa calendarul audierilor. Miniștrii propuși sunt ascultați în comisiile specializate, unde aceștia primesc un aviz, fie favorabil, fie negativ, de natură consultativă, stabilindu-se totodată și data votului final.
Conform regulamentului comun, Birourile permanente, respectând prevederile articolului 15, stabilesc data ședinței comune, care nu poate avea loc la mai mult de 15 zile de la primirea programului și listei Guvernului.
Aceste instituții iau și măsurile necesare pentru convocarea tuturor deputaților și senatorilor.
Cum se poate ajunge la alegeri anticipate?
Etapa următoare este reglementată de Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, care detaliază procedura de acordare a încrederii unui nou guvern.
Articolul 87 impune Birourilor permanente ale celor două camere să asigure multiplicarea și distribuirea programului și a listei Guvernului către toți parlamentarii, imediat după primirea acestora de la candidatul desemnat pentru funcția de prim-ministru.
Articolul 87 continuă cu dispoziții detaliate. Alineatul (1) repetă obligația Birourilor permanente de a stabili data ședinței comune în maximum 15 zile de la primirea documentelor, asigurând simultan convocarea parlamentarilor.
Alineatul (2) precizează că fiecare candidat pentru funcția de ministru, inclus în lista Guvernului, va fi audiat într-o ședință comună de către comisiile permanente ale celor două camere ale căror domenii de competență corespund ariilor de responsabilitate ale viitorului ministru.
Alineatul (3) din același articol stipulează că, în urma audierilor, comisiile vor elabora un aviz comun, consultativ și motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru funcția de prim-ministru. Aceste avize vor fi depuse la cele două birouri permanente, care vor dispune difuzarea lor către deputați și senatori. Alineatul (4) gestionează situația în care un candidat pentru funcția de ministru primește un aviz nefavorabil. În acest caz, prim-ministrul desemnat are opțiunea de a propune o altă persoană sau de a menține propunerea inițială.
Dacă premierul a ales să nominalizeze o altă persoană, aceasta va fi audiată conform procedurilor anterioare, iar votul pentru acordarea încrederii Guvernului va avea loc abia după emiterea unui nou aviz.
Cum se poate ajunge la alegeri anticipate? În scenariul optimist, conform articolului 92, decizia Parlamentului de a acorda votul de încredere este semnată de președintele Camerei Deputaților și de președintele Senatului, fiind trimisă imediat președintelui României pentru a proceda la numirea Guvernului.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, procedura se repornire, iar șeful statului poate indica un nou candidat pentru premier.
În cazul în care eșuează încercarea de a vota un nou Executiv, președintele are posibilitatea de a iniția procedura de dizolvare a Parlamentului, ceea ce duce automat la organizarea unor alegeri anticipate.
Articolul 89 din Constituție detaliază această posibilitate. După consultarea președinților celor două camere și a liderilor grupurilor parlamentare, președintele României poate dizolva Parlamentul dacă acest nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și doar după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.
În decursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
Există și restricții temporale: Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului președintelui României, nici în perioada stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, conform precizărilor din legea fundamentală.
Articolul 110 din Constituție reglementează statutul Guvernului a cărui mandat a încetat. Acesta, fie prin expirarea mandatului (conform alineatului 1), până la validarea alegerilor generale, fie prin retragerea încrederii (conform alineatului 2), se ocupă exclusiv de actele necesare administrării treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.
Procedura pentru alegerile anticipate este, de asemenea, clară. La articolul 63, legea fundamentală specifică durata mandatului.
Alineatul (1) afirmă că Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de patru ani, care se prelungește automat în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora.
Alineatul (2) impune ca alegerile pentru ambele camere să aibă loc în cel mult trei luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
Alineatul (3) prevede că Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. Alineatul (4) subliniază că mandatul camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament.
În această perioadă de tranziție, Constituția nu poate fi revizuită, iar legile organice nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate.