Termocentralele construite prea târziu: România la pragul unei crize energetice!
România la pragul unei crize energetice: cinci alegeri politice care au adus lipsa gazului
România se apropie rapid de o situație de urgență în sectorul energetic, o amenințare care se va materializa cu adevărat dacă Unitatea Nucleară de la Cernavodă rămâne oprită, dacă sezonul rece va fi extrem de geroasă și dacă achizițiile de energie electrică de la vecini vor atinge limita tehnică a rețelei, adică cantitatea maximă de electricitate pe care liniile de transmisiune și posturile de graniță o pot transporta în condiții sigure. Cum a ajuns statul român nepregătit în fața iernii? Capitala lipsește de o strategie pe termen lung în domeniul energiei, cu ținte care să ia în considerare consecințele încălzirii globale.
Mai mult decât atât, o serie de alegeri politice luate în ultimii aproape zece ani au blocat investiții și proiecte sau au fost luate în momente nepotrivite.
Prima dintre aceste greșeli a fost Legea offshore din 2018, impusă de Liviu Dragnea într-o perioadă în care PSD nu voia să-și vândă țara. Această legislație a cauzat întârzierea extracției gazului din zăcământul Neptun Deep. Textul a introdus o taxă suplimentară și condiții comerciale pe care companiile străine le-au considerat descurajante. Reprezentanții americani de la ExxonMobil s-au retras, iar Romgaz a preluat participația cu o valoare de 1 miliard de dolari.
Christina Verchere, șefa OMV Petrom, a afirmat că, dacă nu ar fi fost această întârziere din 2018, producția ar fi început deja în 2022.
A doua problemă majoră ține de termocentralele construite sau modernizate prea târziu. Termocentrala din Iernut este exemplul tipic al ineficienței, deși este clasificată ca o unitate energetică strategică. Situată pe malul stâng al râului Mureș, obiectivul inițial era să fie operațională în 2020, dar se așteaptă ca funcționarea să înceapă abia pe 31 decembrie 2026.
Această unitate ar trebui să acopere între 5% și 7% din consumul total de energie al României. O altă întârziere se referă la retehnologizarea termocentralei din Mintia, construită la sfârșitul anilor 60, lângă Deva, tot pe Mureș. Aici a fost pusă în funcțiune abia prima turbină, cu o putere de 135 MW dintr-o capacitate totală de 1700 MW.
Cele două termocentrale ar trebui să asigure 20% din necesarul intern de curent electric.
A treia decizie critică a fost renunțarea prematură la cărbune.
Calendarul din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) a prevăzut închideri de mine chiar înainte ca centralele pe gaz, precum cele din Iernut și Mintia, să fie gata.
România a solicitat către Bruxelles amânări prea târziu.
Actualul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță, menționa în vara aceasta că „indiferent cât de incomod e”, „cărbunele rămâne esențial pentru iarna care vine” și că „grupurile de lignit păstrează încă o valoare strategică majoră”.
A patra problemă este că stocarea energiei a rămas în urmă față de energiile regenerabile. În această vară s-a dovedit că România are un sistem care produce excesiv când cererea este mică și produce insuficient când cererea atinge vârfurile. Până acum, nivelul de stocare este aproape inexistent, dar planul prevede o creștere treptată: 3.000 MW / 11.000 MWh până în 2030; 3.300 MW / 12.400 MWh până în 2030; 4.800 MW / 18.400 MWh până în 2035.
A cincea greșeală majoră o reprezintă întârzierile în finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Construcția a început în 1980, iar ultimele reactoare vor fi puse în funcțiune la 50 de ani de la începerea șantierului.
Se așteaptă ca aceștia să fie operaționali în 2030 și 2031.
Ce se întâmplă cu Cernavodă? Cele două reactoare existente produc 20% din necesarul de curent electric al României, dar sunt oprite din cauza secetei.
Reactoarele de tip CANDU-6, construite la Cernavodă după un proiect canadian, au o durată de exploatare proiectată de 30 de ani. Unitatea 1 a intrat în funcțiune în 1996, iar Unitatea 2 în 2007. Anul viitor, Unitatea 1 va fi oprită pentru o retehnologizare care durează 32 de luni, adică aproape trei ani.
Ce se întâmplă cu Cernavodă?
În 2030, Reactorul 1 ar trebui repornit și, dacă totul merge bine, atunci vor funcționa primele trei reactoare.
Nu este clar cum se va compensa anul viitor oprirea Reactorului 1 și nu există încă proiecte pentru situațiile în care nivelul Dunării scade din cauza secetei, ceea ce împiedică funcționarea reactoarelor nucleare.
Spre deosebire de Cernavodă, centralele de la Kozlodui (Bulgaria, proiect sovietic) și Paks (Ungaria, proiect rusesc), construite tot pe Dunăre, au continuat să producă energie. Diferența principală nu ține de tehnologia reactorului, ci de proiectarea sistemului de captare a apei, cu utilizarea pompelor în trepte și un amplasament mai eficient. Bulgaria a exportat energie la niveluri record în această perioadă, iar România a fost principalul cumpărător.
Cum stă România cu aprovizionarea de gaz pentru această iarnă? Gazul rusesc intră prin uși laterale? Ion Sterian, directorul Transgaz, a declarat că stocurile de gaz sunt cu peste 300 de milioane de metri cubi sub nivelul din anul trecut și că o iarnă geroasă ar putea duce la importuri suplimentare spre finele lunii ianuarie și în februarie.
Deși prețurile pe piața internațională cresc, mai ales din cauza conflictului din Golful Persic, populația română rămâne protejată de schema de plafonare până în primăvara anului viitor.
Ministerul Energiei susține că România nu importă gaz direct din Rusia și că nu a avut niciodată contracte directe cu Gazprom.
Au existat mereu intermediari; înainte de invazia rusă în Ucraina, erau companii clientelare, iar după aceea, Bucureștiul a achiziționat de la Bulgaria și Ungaria, ambele fiind importatoare de gaz adus din Rusia.
Ponderea gazului rusesc în importurile ungare a crescut de la 60% la 90% între 2021 și 2025, bazat pe un contract pe 15 ani încheiat cu Gazprom în 2021. Noul premier ungar Peter Magyar nu a promis o ruptură și nu s-a anunțat nicio decizie formală de reziliere a contractului.
În 2025, România a cumpărat gaz din Bulgaria pentru o sumă de 1,7 miliarde de dolari, iar o firmă condusă de fostul șef al Lukoil Bulgaria vindea fără probleme gaz rusesc în România.
Importurile românești vin mai ales prin conducta TurkStream, unde sunt multe molecule de gaz de origine rusă.
Există o presiune tot mai mare pentru revenirea la sursele de energie rusești. Primul pas l-a făcut președintele american Donald Trump, care a relaxat sancțiunile aplicate petrolului rusesc.
Peter Magyar a sugerat că UE ar putea relua achizițiile din Rusia după încheierea războiului din Ucraina, dar comisarul Dan Jørgensen a respins această idee. Slovacia are un contract cu Rusia valid până în 2034 și nu vrea să renunțe la el.
Unele companii din Germania de Est doreau să revină la importurile rusești încă de anul trecut, dar guvernul din Berlin a refuzat să ia în considerare această posibilitate.
Belgia, Franța și Spania continuă să cumpere GNL rusesc, în timp ce Ungaria și Slovacia nu au întrerupt niciodată aprovizionarea din Rusia.
Vine o iarnă grea pentru România? Urmează trei-patru luni complicate.
Sistemul Energetic Național intră în sezonul rece într-o stare de alertă, declarată în interiorul guvernului, cu cele două reactoare de la Cernavodă oprite, cu hidrocentralele afectate de secetă, cu cinci ani de întârziere la termocentrala din Iernut, fără certitudini că va fi pusă în funcțiune pe 31 decembrie și cu testări prelungite la Mintia.
România va importa masiv curent electric la prețuri ridicate. Riscul real nu este lipsa globală de energie, ci deficitul de putere în orele de vârf, când vecinii au și ei nevoie de resurse. Dacă Cernavodă nu repornește și iarna este severă, marja de siguranță devine foarte mică și România se va descurca greu.