Riscuri pentru ratingul?
Instabilitatea politică din România a devenit un factor cheie în evaluarea riscurilor pentru ratingul de credit al țării, spune analistul global Christian Năsulea. Profesorul subliniază că agenția Standard & Poor’s (S&P) folosește explicit criteriile de coerență și stabilitate a sistemului politic internațional.
Dacă ratingul scade la „junk”, consecințele pentru economie vor fi imediate și semnificative.
Țara ar fi devenit o destinație nerecomandată pentru capitalul străin, costul datoriilor publice ar crește din cauza dobânzilor mai mari impuse creditorilor, iar Guvernul ar fi obligat să implementeze măsuri stricte de austeritate pentru a echilibra bugetul.
Năsulea notează că acest scenariu de retrogradare nu este nou pentru România. În acest an, țara a fost pe punctul de a pierde statusul de credit investment grade de trei ori. Fiecare dintre aceste episoade a fost declanșată de incertitudinea generată de crizele politice interne. Expertul definește „instabilitate” ca un termen relativ și subiectiv, sublindând un paradox: un Guvern interimar, chiar și provizoriu, poate fi văzut de agențiile de rating ca mai stabil decât un executiv nou, care este implicat în scandaluri sau dezbateri prelungite.
O desemnare de prim-ministru care eșuează în votul Parlamentului constituie, clar, un risc mare de scădere a ratingului.
Profesorul explică că, pentru evaluatorii externi, o situație politică fluctuantă constituie o problemă, dar lipsa unui Guvern cu puteri depline poate fi percepută, într-un fel contrar intuiției, ca o formă de stabilitate controlată. Obiectivul final rămâne, totuși, ieșirea din această stare nedorită prin formarea rapidă a unui executiv funcțional. Procesul de constituire a noului Guvern trebuie să se desfășoară liniștos, fără perturbații mari care să atragă atenția negativa a piețelor financiare. Orice sincope sau întârzieri nesăbuite cresc presiunea asupra decidenței și încrează probabilitatea unei retrogradări cauzate de o desemnare tardivă.
Stabilitatea politică și guvernul?
Ideal, conform viziunii lui Năsulea, mecanismul ar trebui să funcționeze astfel: Președintele numește un candidat la funcția de prim-ministru, care prezintă echipa sa, iar Parlamentul validează rapid propunerea. Procedura de învestire trebuie să fie fără cusur, miniștrii depunând jurământul și pornind imediat activitatea în un interval de timp foarte scurt. Această eficiență procedurală demonstrează maturitatea instituției. Dacă desemnarea eșuează, S&P o va interpreta ca un semnal clar de instabilitate structurală.
În astfel de situații, Guvernul ar trebui să negocieze direct cu reprezentanții agenției de rating, probabil prin intermediul unui înalt oficial, cum ar fi domnul Nazare, pentru a explica de ce situația macroeconomică rămâne solidă, chiar și în ciudă eșecul de a forma un Guvern după prima încercare.
Legat de impactul alternărilor în formarea executivului asupra încrederea agențiilor de rating, expertul spune că principalele repercusiuni vin exclusiv de la moțiunea de cenzură votată anterioară. În perspectiva sa, guvernarea provizorie actuală este cea mai bună opțiune disponibilă în prezent. Această concluzie se bazează pe precedentul din anul precedent, când a fost necesar să se găsească rapid personal calificat pentru funcțiile cheie din Guvern.
În acea perioadă, nu existau alternative realiste pentru posturile sensibile, în special pentru Ministerul Finanțelor, care cerea o eficiență maximă într-un orizont de timp extrem de restrâns pentru implementarea măsurilor economice.
Era nevoie de un profil care să cunoască deja structura internă a ministerului, să aibă credibilitate pe piețele internaționale și să înțeleagă esența reformelor necesare. În acest context, domnul Nazare a demonstrat a fi omul potrivit la momentul potrivit, asigurând continuitatea și încrederea necesară. De asemenea, cele trei nume propuse recent pentru cabinetul provizoriu au fost bine primite de piață. Analiza s-a focalizat pe reacția participanților din piețele financiare, nu pe cea a analiștilor de la agențiile de rating.
Prin intermediul unui chestionar distribuit partenerilor și experți, autorul a constatat că cele trei personalități au primit feedback favorabil. Este relevant să menționăm că, în același test, s-a încercat să se definească o bază de comparație obiectivă, identificând viziunea specifică PSD asupra compunerii Guvernului.
Un exemplu explicit și direct de nume care a generat o percepție diferită în piața financiare a fost cel al lui Sorin Grindeanu.