O viață de lux sub masca modestiei?
Dezbaterea aprinsă despre stilul de viață al liderilor PSD nu este altceva decât reflexia unei tensiuni vechi: ce faci cu bogăția acumulată în culisele puterii, odată ce „cutia de pantofi” s-a umplut? O vreme, blana rămâne ascunsă în dulap, pentru că etalarea ei irită electoratul. Totuși, dorința de a te lăuda cu luxul achiziționat devine, uneori, imposibil de stăpânit.
Când grupurile de putere se reunesc, liderii scot la lumină cele mai scumpe piese din colecția privată, oferind publicului o privire rară în viața unor funcționari care și-au dedicat, teoretic, întreaga carieră serviciului public.
La botezul copilului lui Alfred Simonis, conducerea PSD a defilat într-o paradă a excesului: haine din blană, saci de mii de euro, ceasuri de lux și accesorii pe care, în viața de zi cu zi, se străduiesc să le ascundă de ochii cetățenilor. „Discreția” lor a însemnat invitarea unor artiști precum Al Bano, Damian Drăghici și Theo Rose, un spectacol privat care a evitat, totuși, extravaganțele de tip Untold.
Nu a fost o petrecere tematică de Halloween, așa cum ar putea crede unii, ci un moment în care, eliberați de grija prefăcută pentru cei săraci, pesediștii au putut fi, în sfârșit, ei înșiși.
Dincolo de eticheta de „socialism de caviar”, vedem aici complexul primei generații de politicieni care au ieșit de curând din foame. Este inutil să transformi casa într-o peșteră a lui Ali-Baba dacă nimeni nu observă că te-ai căpătuit.
Botezul opulenței și ritualurile puterii!
La fel ca în ritualurile din „Nașul”, petrecerile lor sunt ocazii de a stabili ierarhii și de a măsura greutatea fiecărui membru. Nu și-au cumpărat doar obiecte, ci un statut social. Succesul lor se calculează printr-o formulă simplă: costumul, blana, ceasul, poșeta, mașina și zborurile private la Monaco sau Paris.
Așa arată, în realitate, „familia tradițională” pesedistă.
Ne întoarcem, așadar, la marea dramă a liderilor socialiști: la ce bun să ascunzi averea dacă nu o vede nimeni? De ce să-ți pui pielea la bătaie dacă nu poți purta măcar o blăniță pe ea?
Cu ochii lipiți de ecrane, norodul privește cum lupul a schimbat blana de oaie cu una de chinchilla. Iar ca să nu se sperie prea tare, pesediștii mai aruncă niște „dulciuri” electorale, că doar s-au întors la guvernare. Ca în noaptea de Halloween, e un joc de tip „trick or treat”.
Din păcate, păcăleala asta durează de aproape patru decenii.