Instabilitatea executivă marchează contextul politic!
Un raport oficial emis de Comisia Europeană, datat 7 octombrie 2026, a fost prezentat recent conducerii interimare a Guvernului României, condusă de Ilie Bolojan.
Acest document relevă o situație critică privind absorbția finanțării comunitare: dintre cei 68,2 miliarde de euro alocați României prin trei mari instrumente de finanțare, s-au cheltuit efectiv doar 25,1 miliarde de euro.
Diferența semnificativă indică faptul că statul român a lăsat pe masă o sumă globală de 43,1 miliarde de euro.
Această neeficiență este concentrată în special în trei programe majore: Politica de Coeziune pentru perioada 2021–2027, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și Politica Agrară Comună (PAC) pentru agricultură, valabilă în intervalul 2023–2027.
Detalierea pierderilor pe fiecare componentă arată un decalaj considerabil între bugetele aprobate și realitatea implementării. Cel mai mare impact negativ se observă la nivelul Politicii de Coeziune 2021–2027, unde dintr-un total alocat de 30,99 miliarde de euro, au rămas nefolosiți 19,97 miliarde de euro.
Pe poziția a doua în clasamentul deficiențelor se află programul dedicat agriculturii (PAC 2023–2027), care a înregistrat o neabsorbire de 14,73 miliarde de euro, având în vedere că fondurile totale disponibile erau de 15,83 miliarde de euro.
Ce arată detalierea pierderilor pe fiecare componentă?
PNRR completează topul pierderilor cu o diferență de 8,44 miliarde de euro din suma totală alocată de 21,41 miliarde de euro.
Experții din sectorul public și ONG-uri de monitorizare a fondurilor europene subliniază că principalele cauze ale acestui subutilizare sunt legate de instabilitatea guvernamentală, schimbările frecvente de ministri și lipsa unei strategii coerente de implementare la nivel ministerial. România a beneficiat de unul dintre...? Deși România a beneficiat de unul dintre cele mai mari pachete de finanțare din Uniunea Europeană în perioada post-pandemică, incapacitatea de a transforma alocările în proiecte concrete pe teren a dus la criticări din partea comisarilor europeni, care au avertizat de posibile retenții viitoare de fonduri în cazul în care nu se vor îmbunătăți ritmii de absorbție.
De asemenea, auditorii externi au identificat blocaje administrative semnificative, în special în procedurile de achiziție publică și în aprobarea documentației de eligibilitate, care au întârziat lansarea mii de proiecte în domenii precum infrastructura rutieră, eficiența energetică și dezvoltarea rurală.
Pe langă factorii institucionali, analiștii menționează și lipsa capacității administrative la nivel local, unde multe comune și orașe nu dispun de echipe suficient de antrenate pentru a elabora și gestiona proiecte complexe financiate din fonduri europene. Această situație a dus la o dependență excesivă de consultantii externi, crescând costurile transacționale și reducând eficiența globală a cheltuielilor.
În același timp, organizațiile de societate civilă au raportat cazuri în care fondurile alocate pentru inițiative sociale sau de inclusie au rămas neutilizate datorită lipsului de parteneriate eficiente între autoritățile publice și beneficiarii țintă, în special în zonele rurale și în comunitățile marginalizate.