Executarea hotărârilor judecătorești nu este o concesie a Guvernului?
Într-o decizie de mare importanță, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat joi că Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să achite imediat o sumă de aproximativ 5 miliarde lei (echivalentul a 1 miliard de euro) către magistrați. Această sumă rezultă din majorări retroactive, stabilite prin hotărâri judecătorești, care au fost deja recunoscute ca fiind câștigate de instanță. Curtea a subliniat că plata trebuie să fie efectuată integral, în loc să fie eșalonată pe perioade diferite.
Pentru a asigura respectarea hotărârii, autoritățile au stabilit penalități zilnice în cazul întârzierii.
Guvernul și Ministerul Finanțelor au un termen de 10 zile pentru a executa plata. În caz de neplată în acest interval, s-ar aplica o penalitate de 1 % pe zi de întârziere.
Potrivit reprezentantului Curții, Victor Alistar, „modalitățile de soluționare a obligațiilor bugetare pot include plata efectivă, emiterea de titluri de valoare cu scadență sau alte soluții, dar esențial este respectarea hotărârii judecătorești.”
Curtea a acuzat Guvernul Bolojan de o conduită „ostentativă” în neplata drepturilor salariale către judecători. Se subliniază că statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin acte normative și, în același timp, să refuze să asigure resursele necesare pentru a o plăti.
Această conductă contravine principiilor de legalitate, securitate a raporturilor juridice și autoritatea deciziilor judecătorești definitive. Deși necesarul de fonduri a fost definit și solicitat de autoritățile competente, obligațiile legale către autoritățile executive nu au fost îndeplinite.
Curtea a repetat că respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor definitive nu depinde de voința politică a Guvernului sau de prioritățile sale de alocare a resurselor publice.
În plus, Curtea a menționat că executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie a Guvernului, ci o obligație juridică inerentă statului de drept, garantând drepturile cetățenilor. În total, peste 400.000 de persoane au initiat acțiuni în instanță pentru drepturi salariale, dintre care 6.817 sunt magistrați. Această cifră evidențiază că problemele salariale nu se limitează la judecători, ci afectează un număr semnificativ de categorii profesionale din sectorul public.
Curtea a prezentat și o analiză detaliată a litigiilor salariale din instanțe: - Total persoane implicate: 402.926 - Câștigate definitiv: 159.119 - Câștigate în primă instanță: 179.874 - În curs de soluționare: 63.933 - Total dosare: 83.976
- Dosare soluționate (definitiv sau în primă instanță): 67.577 - Dosare în curs de soluționare: 16.399
Distribuția persoanelor care solicită drepturi salariale pe categorii profesionale:
- Învățământ: 171.190 - Informaticieni, grefieri și alte categorii din justiție: 45.367 - Cadre MAI (Poliție, Jandarmerie, ISU): 30.919
Câte persoane sunt implicate în litigiile salariale din instanțe?
- Finanțe publice, ANAF, vamă: 24.982 - Personal medical și sanitar: 24.171 - Apele, mediul, silvicultura: 15.873
- Administrație centrală: 14.681 - Administrație locală: 13.669 - Asistență socială și protecția copilului: 13.479
- Transport: 11.468 - Penitenciare: 8.474 - Magistrați: 6.817
- Salariați sector privat: 5.937 - MApN (militari și civili): 2.653 - Energie, minerit, utilități: 2.639
- Societăți de stat: 2.270 - Salariați privat servicii și comerț: 2.020 - Media publică: 1.728
- Alte categorii: 4.589
Curtea a subliniat că datoriile salariale către judecători au fost esalonate prin ordonanțe care prevedeau tranșe de plată crescătoare pe o perioadă de cinci ani. Aceste tranșe includeau majorări și penalități, inclusiv dobânzi penalizatoare, astfel încât fiecare an de amânare să adauge peste 21 % la datoria inițială.
Această creștere a încărcat bugetul public, iar contribuțiile salariale neplătite la timp, fără penalități, se întorc la bugetul de stat sub forma contribuțiilor obligatorii și a impozitului pe salarii, reprezentând 41,5 % din sumă.
Curtea afirmă că datoriile istorice nu justifică o gestiune economică deficitară sau scăderea nivelului de trai al populației.
Mai mult, Curtea a criticat o „campanie de ură” promovată de propaganda afiliată Guvernului, care, conform autorităților, instigă publicul să creadă că plata restanțelor este realizată în detrimentul lor. În realitate, obligația de plată a salariilor pentru toate categoriile de bugetari, pensiilor și prestațiilor sociale este legată de obligații legale, iar bugetul este construit pe baza acestor datorii, nu invers.
Practica de amânare și transfer de datorii de la un exercițiu bugetar la altul, de la un Guvern la altul, continuă să greitească bugetul anual și să împovăreze resursele publice, contrar principiilor de respectare a drepturilor prevăzute de lege.