Manole ironizează că reforma ITM nu e implementată, nici un jalon PNRR?
PSD consideră programul guvernamental propus de Siegfried Mureșan „o rușine”: „Nu există un mecanism concret de aplicare. Mai este cineva serios în PNL?”
Fostul ministru al Muncii, Florin Manole, a exprimat pe rețeaua socială Facebook o serie de observații ironice privind proiectul de guvernare prezentat de candidatul liberal Siegfried Mureșan. Deși a recunoscut unele prevederi corecte și realizabile din document, Manole a subliniat lipsa unei viziuni coerente și a soluțiilor tangibile.
Printre exemplele menționate, a evidențiat posibilitatea de a promulga reforma pensiilor de serviciu în domeniul apărării până la data de 19 octombrie 2023, cu semnătura președintelui sub numărul 282/2023, adăugând totuși o notă de ironie referitoare la data curentă – septembrie 2026 – sugerând că unele măsuri propuse au devenit de fapt anacronice.
În continuare, Manole a întrebat dacă mai există personalități serioase în PNL, facând referire la progresul realizat în cadrul PNRR. A menționat că Jalonul 215 este deja închis și rezolvat, întrebând cine a efectiv lucrat la elaborarea programului. A precizat că digitalizarea CNPP, detaliată la pagina 84 a documentului, este o idee cu care este de acord și crede că poate fi finalizată până la 31 august 2026, data la care Comisia UE și Ministerul Muncii ar putea verifica și declara închis Jalonul 240 PNRR.
De asemenea, a évoat Sistemul Național Integrat de Asistență Socială, o reformă necesară, asociată cu Jalonul 170 PNRR, care, conform lui, este deja închis.
În ceea ce privește reforma ITM, Manole a ironizat că aceasta nu este implementată, nu constituie un jalon PNRR, ci un dosar DNA cu numărul 304/2/P/2026, deschis în urma aparițiilor imaginilor în care șefii ITM au fost surprinși să pună bagajele în portbagaj. A criticat comportamentul lui Bolojan și Pîslaru, care, după spune, s-au uitat în direcția opusă, tacând complicit timp de 11 zile.
Mă opresc aici, a scris, e jenant pentru trei partide, totuși.
Felicitări celor de la Ministerul Muncii. În ultimii ani au implementat mult din programul lui Mureșan.
Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a fost încă mai dur în criticare, descriind documentul prezentat pentru domeniul sanitar ca „o rușine” bazată pe aceleași promisiuni și aceeași viziune orientată spre tăieri și constrângeri.
A reproșat lipsa unor unde este strategia pentru resursa umană? unde este deblocarea posturilor din spitale? unde este plata corectă a gărzilor și reorganizarea lor? unde sunt soluțiile pentru specialitățile deficitare și măsurile concrete pentru a păstra medicii, asistentele și ceilalți profesioniști în România? unde este strategia reală pentru creșterea accesului pacienților la medicamente și terapii inovative?
A reproșat lipsa unor unde este strategia pentru resursa umană?
unde sunt investițiile în inovație, cercetare clinică, dezvoltare și industria farmaceutică? unde este planul concret pentru dezvoltarea ambulatoriului de specialitate? unde este continuarea marilor investiții în infrastructura spitalicească?
unde sunt investițiile dedicate patologiilor critice, secțiile ATI și UPU?
unde este reforma sistemului de transfuzii și modernizarea laboratoarelor? și, mai ales, unde este reforma reală a CNAS, instituție care ar trebui reconstruită în jurul pacientului, nu doar transformată într-un mecanism de control al costurilor?
Rogobete a acuzat programul de a reia filosofia „cost, grad de ocupare, reducerea capacităților insuficient utilizate”, în loc de a oferi A constatat că în locul acestora se găsesc doar principii, enumerări și dorințe gen „pacientul în centru”, „finanțarea urmează performanța” și „banii urmează pacientul”. A argumentat că sănătatea trebuie privită și ca parte a securității naționale și ca domeniu capabil să genereze investiții, cercetare, locuri de muncă înalt calificate și valoare adăugată pentru economie.
Însă, a adăugat, în document se regăsește prea mult din aceeași filosofie promovată de Ilie Bolojan și conducerea CNAS: cost, grad de ocupare, reducerea capacităților considerate insuficient utilizate și presiune pe cheltuieli.
„Tăiem, tăiem, tăiem”, a concluzionat, subliniând tendința de a reduce în loc de a investi și dezvolta.
A continuat prin a afirma că România nu are nevoie de încă o listă de dorințe, ci de medici, asistente, medicamente, investiții, infrastructură, cercetare, inovație și acces real la sănătate. Această poziție a fost reprodusă și de deputata PSD Natalia Intotero, care a criticat documentul prin afirmația că un program de guvernare nu înseamnă doar să înșiri intenții frumoase, ci să spui clar ce faci, pentru cine, cu ce bani și până când.
Intotero a precizat că măsurile propuse pentru educație, familie și tineret sunt insuficient conturate și pun accentul pe întoarcerea rapidă în câmpul muncii, fără a oferi un sprijin real pentru familii. Privind promisiunea de a aloca 6% din PIB pentru educație, a avertizat că fără un calendar bugetar clar, există riscul să rămână doar o altă cifră pe hârtie.
Deși programul menționează reducerea abandonului școlar, Intotero a subliniat că acest problem nu se rezolvă prin simple baze de date și monitorizare, ci necesită intervenții structurale și resurse adecvate.
Toate aceste critici, formulat de personalități din PSD – fie fosti miniștri, fie deputati active – converg spre aceeași concluzie: programul lui Siegfried Mureșan, deși conține unele elemente pozitive, lipsește de concretețe, viziune de lungă durată și măsură applicabile. Acuzările se referă nu doar la lipsa de detalii privind finanțarea și termenii de aplicare, ci și la tendința de a recicla formule vechi, orientate spre reducere de costuri în loc de investire în capitalul uman și infrastructura esențială.
Deși unele părți ale documentului sunt recunoscute ca corecte sau chiar realizabile, percepția generală este că nu Fără o clarificare privind mecanismele de implementare, resursele alocate și indicatorii de succes, programul riscă să rămână la nivelul declarațiilor de intentie, fără impact tangible pe viața cetățenilor.