Amintește de protestele din ultimele săptămâni!
Europa traversează o perioadă tulbure, în care o generație care se simte lipsită de perspective și de încredere în instituțiile statului a decis să își manifeste nemulțumirea pe străzi. De la metropole precum Paris și Lisabona până la orașe precum Milano și Tirana, valul de proteste cuprinde tot continentul, subliniind o criză identitară și materială profundă.
Tinerii cer cu insistență accesibilitatea locuințelor, o reformă a sistemului educativ și funcționarea corespunzătoare a serviciilor publice. Aceste mișcări, care se extind rapid, evidențiază o frustrare comună, chiar dacă motivele specifice ale fiecărei țări variază.
Semnul distinctiv al acestei epoci este scepticismul tot mai mare al tinerilor, care pun sub semnul întrebării capacitatea guvernelor de a le garanta un viitor stabil.
Analiza realizată de The Guardian ridică întrebarea crucială dacă această energie socială revoltată se va stinge în simple gesturi de protest sau va reuși să catalizeze transformări politice substantive.
Să examinăm cum se manifestă această tensiune în fiecare stat. În Franța, primele indicii ale unei furii masive, direcționate împotriva degradării condițiilor din școli și a lipsei acute de profesori, au fost vizibile prin acumularea de deșeuri la intrările în unitățile de învățământ.
Pe de altă parte, în Spania, un singur cort a evoluat în simbolul unei tabere care s-a extins treptat în centrul Madridului, unde rezidenții se revoltă contra exploziei costurilor chiriei și ale proprietăților imobiliare.
Scenarii similare au fost observate ulterior în Belgia, Italia și Portugalia, iar confruntările violente din capitala Albaniei, Tirana, au prevestit o toamnă agitată la nivel european.
Deși titlurile recente au subliniat adesea aspectul de „socialism revoluționar” sau au negat legătura cu migrația, realitatea este mai nuanțată. În ultimele zile, atenția mediatică s-a focalizat predominant asupra incidentelor violente din Franța și Italia. Totuși, esența manifestărilor relevă o reacție diversificată la o problemă structurală comună: convingerea tot mai răspândită, mai ales printre tineri, că guvernele fie sunt incapabile, fie nu doresc să asigure locuințe la prețuri rezonabile, egalitate socială și infrastructuri publice robuste.
Alberto Alemanno, analist de politici publice, a caracterizat acest fenomen ca fiind cel mai puternic avertisment emis de generațiile tinere furioase din Europa, nu doar din Franța, ci pe întreg continentul.
Această interpretare contrazice puternic naratiunile promovate de diverse formațiuni politice de dreapta și extremă dreapta. Acestea au încercat să capitalizeze asupra violențelor din Franța și Italia, atribuiu-le fără dovezi suficiente factorului migrațional și au ignorat revendicările complexe ale protestatarilor. Oficialii francezi au respins explicit orice corelație între dezordini și imigrație. Președintele Emmanuel Macron a afirmat clar că „violențele necontrolate” au fost comis de cetățeni francezi.
Alberto Alemanno, profesor de drept european la școala de afaceri HEC Paris, a menționat că a primit un număr record de contacte din partea unor instituții media cu orientare de dreapta sau xenofobă. Multe dintre acestea încearcă să promoveze ideea unei „revolte paneuropene” coordonate. El consideră această narațiune a fi o minciună. Demonstrațiile au cauze disparate și nu partajează neapărat aceleași obiective politice.
Rapiditatea cu care se răspândesc indică, totuși, un punct fragil comun: prea mulți tineri europeni se îndoiesc că instituțiile actuale le pot oferi siguranța așteptată, oportunități reale și posibilitatea de a fi auzite.
Coerentă cu declarația Sophie Binet, liderul CGT!
Situația din Franța amplifică aceste îndoieli, conform Célia Belin, șefa biroului de la Paris al Consiliului European pentru Relații Externe. Ea a subliniat că, în fața nemulțumirii profunde a elevilor de liceu, Guvernul pare blocat. Adminstrația este constrânsă financiar de deficitul bugetar ridicat și de raportul dintre datoria publică și produsul intern brut, dar și politic de blocajul din Parlamentul francez.
Practic, „Nu sunt bani, nu putem face nimic”, ceea ce constituie o problemă majoră.
Această viziune este coerentă cu declarația lui Sophie Binet, secretara generală a sindicatului francez CGT, făcută după protestele de sâmbătă, la care au participat aproximativ o jumătate de milion de persoane pentru a denunța creșterea costului vieții și deteriorarea serviciilor publice. Binet a condamnat violențele, dar a recunoscut că Guvernul are puține opțiuni pentru a calma spiritele.
Ea a afirmat că mobilizarea masivă confirmă profunzimea furiei și că singura cale de ieșire din criză este Albania a fost, de asemenea, scuturată de demonstrații studențești de amploare în ultima săptămână, declanșate inițial de un proiect de construire a unui complex turistic susținut de familia lui Donald Trump.
La Milano, cetățenii au ieșit în stradă pentru a protesta față de creșterea costului vieții și pentru a atrage atenția asupra inegalităților profunde dintr-un oraș în care, potrivit estimărilor, unul din 12 oameni este milionar în euro.
În Piața Rossio din Lisabona, activiștii pentru dreptul la locuire au instalat sâmbătă o tabără, înconjurată de bannere pe care scria „generația fără adăpost” și „Vreau doar o casă în care să locuiesc”. Ei au promis că vor rămâne acolo cât mai mult timp posibil.
Acțiunea a amintit de protestele organizate în ultimele săptămâni la Porto, unde locuitorii se opun creșterii prețurilor locuințelor (sunt mai mult decât duble faţă de 2015) într-un ritm de aproximativ două ori mai rapid decât media Uniunii Europene. Mujtaba Rahman, director general pentru Europa al firmei de consultanță Eurasia Group, a declarat că ceea ce a ieșit acum la suprafață nu este o mișcare europeană unică și coordonată.
În schimb, evenimentele din ultimele zile au arătat o „convergență a unor mișcări naționale distincte de protest”, fiecare având declanșatori semnificativ diferiți.
El a subliniat că ceea ce le leagă este percepția tot mai răspândită că guvernele europene nu sunt capabile să ofere locuințe accesibile, servicii publice funcționale și siguranță economică, în special generațiilor tinere, indicând decalajul tot mai mare dintre așteptările populației și capacitatea financiară a guvernelor. „Această nepotrivire dintre revendicările politice și realitatea economică va persista și probabil se va accentua în timp, ceea ce sugerează că, pe termen mediu, nemulțumirile și protestele vor continua”, a adăugat el.
Arancha González, decana Școlii de Afaceri Internaționale din Paris și fost ministru de Externe al Spaniei, a mers și mai departe atunci când a fost întrebată despre asemănările dintre protestele privind locuințele din Spania și cele legate de școli din Franța. „Motivele sunt diferite, dar au aceeași scânteie: destrămarea contractului social”, a declarat ea, pentru cotidianul italian Corriere della Sera.
Ea a explicat că tinerii francezi protestează pentru educație, iar tinerii spanioli pentru locuințe, dar fondul este același.
În Portugalia, tabăra de protestatari a fost desființată marți, ceea ce a dus la un nou apel pentru organizarea unor manifestații în sprijinul dreptului la locuire. Apeluri similare pentru proteste în zilele următoare au fost lansate în Franța, Spania și Italia, semn al provocării uriașe cu care se confruntă autoritățile europene, a declarat Alemanno.
El a insistat că instituțiile trebuie să îi protejeze pe demonstranții pașnici, să îi tragă la Concluzia sa a fost că instituțiile democratice ale Europei nu vor fi judecate după cât de ferm condamnă dezordinea, ci după capacitatea lor de a transforma furia unei generații în schimbări politice concrete.