A explicat denumirea neobișnuie a cărți, „Istoria Orbilor”
Luca Niculescu, desemnat ca premier, a făcut o recomandare de lectură în cadrul unui interviu acordat postat pe Digi24, în noaptea de vineri, după ce a fost întrebat de moderatorul Cosmin Prelipceanu despre modul în care reacționează la ironia direcată spre recenziile de cărți pe care le publică pe rețelele sociale. A subliniat că, deși nu a avut timp în ultimele perioade, consideră că fișarea de a avea un „defect” ca fiind pasiunea pentru cărți l-a dus să descopere și alte calități în sine, iar lectura reprezintă singurul viciu care nu este pedepsit, ci, pe contrazicere, seeming to have brought him a form of punishment.
El a exprimat bucuria de a citi din diverse domenii și de a formula recomandări, menționând că poate sugera acum un titlu, iar cei interesați să se impliqueze serios în această practică pot să-i ofere ei în schimb sugestii de cărți.
A declarat cu sinceritate că nu a putut să se aloce timp pentru lectură în ultimele săptămâni, dar a considerat ironia direcată spre pasiunea lui pentru cărți ca un semnal că există și alte aspecte ai personalității sale pe care îi merită să fie descoperite. A comparat pasiunea pentru cărți cu un viciu nepedepsit, sugerând că, deși ar putea fi vazut ca o slabiciune, el o vede ca o bunăvoie, iar fața de critici a primit o fel de A insistat pe ideea că citește cu plăcere din toate domeniile și că nu se restrânge doar la un tip de literatură, ci că dorește să împartă descoperirile cu publicul.
A anunțat că va recomanda o carte specifică și a invitat cei interesați să contribuie cu propriile sugestii, transformând momentul într-un dialog despre lectură. A menționat că volumul pe care îl propune se numește „Istoria Orbilor”, scris de Alina Pavelescu și Șerban-Liviu Pavelescu, și că este disponibil la Editura Humanitas pentru suma de 129 de lei.
A descris cartea ca fiind cea mai interesantă citită de el în anul curent, evidențiând că narativul ei acoperă experiența României în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, între anii 1939 și 1945, punând accent pe viața de toate zile a populației, inclusiv dimensiunile urbane și culturale ale perioadei.
A explicat denumirea neobișnuie a cărți, „Istoria Orbilor”, prin referirea la multe acțiuni pe care decidenții le-au putut efectua dar nu au făcut, precum și la numeroase aspecte necunoscute ale perioadei, sugerând că cartea face lumină asupra zonei neglijate ale istoriei. A reiterat că stilul de scriere face ca cititul să simtă că următe un roman polițist, datorită tensiunii narrative și a modului în care evenimentele sunt legate unele de alte.
A subliniat că cartea nu se limitează la prezentarea unor fapte secate sau date cronologice
Conform descrierii furnizate de editură, volumul are scopul de a reconstituie structura societății românești în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, evidențiând că oamenii au fost implicați în a lua decizii care au avut consecințe semnificative și de durată. Autorii au adoptat o abordare multidisciplinară, punând în contrast perspective diferite pentru a compune un imagine cât mai completă a României din acei ani și pentru a redă în atenție trăiri și perspective ale celor care au trăit direct acele evenimente.
Luca Niculescu aも参照at o postare făcută de pe Facebook în luna iulie, în care a comunicat că a terminat de citit cartea dimineața și a trăit o senzătate pe care nu o simtase de câțiva ani: a apreciat lectură ca în copilărie. A reamintit cum, când era copil, o carte pe care o iubea foarte mult îl Ținea éve până târziu seara, iar dimineața, înainte de a pleca la școală, mai citea câteva pagini suplimentare.
A comparat această experiență cu modul în care a abordat „Istoria Orbilor”, descriind-o ca o lucrare care prezintă România în cel de-al Doilea Război Mondial și care reușește să combine rigurozitatea istorică cu un talent remarcabil de povestire.
A subliniat că cartea nu se limitează la prezentarea unor fapte secate sau date cronologice, ci construiește o lume de întreagă care primește viață prin intermediul personajelor și a loturilor lor. A menționat că în paginile volumului se întâlnesc factori din diverse sfere ale vieții publice și private: politici, diplomatî, scriitori, artiști și cetățeni obișnuiți, cărora destinatele se intersectează, se despărț și sunt în unele cazuri răsturnate de către unele dintre cele mai dramatice momente din istoria națională.
A evidențiat diversitatea personajelor, de la Ion și Mihai Antonescu la Martha Bibescu și Maria Tănase, de la Nicolae Maniu, Petru Groza sau Regele Mihai la Mihail Sebastian, Tudor Arghezi, Serge Moscovici sau Malagamba, fiecare contribuind cu o perspectivă unică la mosaicul istoric.
A precizat că politica, diplomația, literatura și arta se întâlnesc în cadrul narativului, iar unele personaje încearcă activ să modulate cursul istoriei, în timp ce alte se concentrează doar pe supraviețuire. A adăugat că cititul înțelege cum societățile pot derupa spre intoleranță, extremism și lipsă de vedere atunci când memoria colectivă începe să se pierde, iar cărția oferă o lectură valuabilă pentru cei care cred că trecutul poate ilumina înțelegerea prezentului.
A concluzionat prin a afirma că un dintre marii merite ai volumului constă în abordarea nejudecătoare a autorilor, care nu atribuie vină sau condamnare, ci încearcă să înțeleagă motivărilor și contextele acțiunilor, facilitând astfel și cititorului o înțelegere mai profundă și mai umană a evenimentelor istorice. A sugerat că această atitudine face lectul mai puternic și mai reflexiv, permisând o legătură mai autentică cu trecutul.