Cum începe istoria disputei privind componența instanței constituționale?
Polonia la răscruce: lupta pentru putere în jurul Curții Constituționale
În contextul în care numeroase state din Europa sunt scuturate de mișcări de protest împotriva modului în care guvernează elitele politice ale ultimului deceniu, Polonia a intrat pe 30 octombrie într-o nouă criză centrată pe statul de drept. Tensiunile, care persistă de mai mulți ani în legătură cu modalitatea de formare a completului de judecători ai instanței de primă instanță pentru chestiuni constituționale, au atins punctul de fierbere odată cu decizia, publicată pe site-ul instituției, de suspendare din funcție a șefului acesteia, Bogdan Święczkowski, și a viceșefului Bartłomiej Sochański.
Amândoi fuseseră desemnați anterior ca magistrați în 2022 (începând din 2024 au ocupat funcția de președinte), respectiv în 2020 (din 2025 au devenit vicepreședinte), prin numire din partea partidului Lege și Justiție (PiS), forță politică conservatoare apropiată de președintele Karol Nawrocki.
Măsura a fost dispusă de judecătoarea Anna Korwin-Piotrowska, care a preluat conducerea instanței, invocând ca motiv „vechimea în magistratură”.
Piotrowska a fost aleasă în funcție în 2026 de către Sejm, camera inferioară a Parlamentului Poloniei, cu sprijinul actualei coaliții de guvernare, „Coaliția Civică” (KO), al cărei șef este Donald Tusk, actualul șef al guvernului polonez și fost președinte al Consiliului European în intervalul 2014-2019, un jucător de primă mână în structurile de putere ale Uniunii Europene.
Președintele Nawrocki, care se afla în zbor spre Senegal pentru o vizită oficială în momentul suspendării conducerii instanței, a anulat delegația și a cerut întoarcerea imediată a aeronavei către Varșovia, declarând că, în momente de asemenea importanță, locul primului om al statului este în țară. Ajuns la sediul Curții Constituționale, accesul său a fost blocat de persoanele aflate în fața clădirii, printre care se numărau și magistrați.
Încă în aceeași seară, au izbucnit proteste în apropierea sediului instituției, unde manifestanții au condamnat decizia luate de judecătoarea Anna Korwin-Piotrowska, calificând-o drept o preluare abuzivă a instanței constituționale de către puterea de guvernare.
Istoricul acestei dispute privind componența instanței constituționale începe în 2015, când Platforma Civică (PO) și Partidul Popular Polonez (PSL) – în prezent parte componentă a coaliției de guvernare – au modificat legislația pentru a permite parlamentului aflat la sfârșitul mandatului să aleagă anticipat cinci magistrați ai Curții. Coaliția PO-PSL a desemnat cinci judecători: trei mandate urmau să devină libere în noiembrie, iar doi în decembrie. Alegerea celor doi judecători pentru locurile din decembrie depășea însă mandatul parlamentului în exercițiu.
După victoria partidului PiS la alegerile parlamentare din octombrie 2015, noul guvern a contestat numirile și a adoptat rezoluții pentru anularea celor cinci numiri anterioare de judecători.
Președintele Andrzej Duda a acceptat jurăminte doar ale celor desemnați de noua majoritate, refuzând să primească jurăminte celor aleși de fosta majoritate parlamentară.
Conflictul a ieșit pe scena europeană în 2017, când Comisia Europeană a declanșat pentru prima oară procedura prevăzută în articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene – care permite suspendarea drepturilor de membru – împotriva Poloniei, din cauza îngrijorărilor privind independența justiției și statul de drept, în urma modificărilor legislative privind numirea judecătorilor. Mai mult, în mai 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit încălcarea dreptului la un tribunal constituit prin lege.
În octombrie 2021, Curtea Constituțională a stabilit că anumite interpretări a unor articole din Tratatul privind Uniunea Europeană erau incompatibile cu Constituția Poloniei și a contestat interpretările dreptului UE care permit instanțelor să verifice legalitatea numirii judecătorilor de către președintele Poloniei – de menționat că vicepreședintele Bartłomiej Sochański, suspendat pe 30 octombrie 2026, a făcut parte din completul care a emis această decizie.
Care e poziția Comitetului Helsinki în criza constituțională poloneză!
În prezent, pentru a exercita mandatul de judecător în cadrul Curții Constituționale, persoanele desemnate trebuie să depună un jurământ în fața Președintelui Poloniei, iar acesta din urmă nu poate fi obligat să accepte jurământul judecătorilor propuși de Sejm. Cinci dintre cei opt judecători propuși de actuala majoritate parlamentară – printre care se numără și președinta recent autointitulată a Curții, Korwin-Piotrowska – au depus jurământul în absența Președintelui Nawrocki.
Acesta nu recunoaște validitatea acestor jurăminte, argumentând că nu au fost realizate conform procedurii, în vreme ce, pe de altă parte, KO susține că primează propunerea judecătorilor de către Sejm.
Reacțiile din mediul instituțional au urmat rapid după declanșarea crizei constituționale: ambasadorii Poloniei în România și în Republica Populară Chineză, precum și ambasadorul delegat la ONU, au depus demisia ca formă de protest față de măsurile guvernului polonez. Karol Nawrocki a descris situația ca o „preluare prin forță a unui organ constituțional”. Prim-președintele Curții Supreme, Zbigniew Kapiński, a exprimat îngrijorarea față de evoluția evenimentelor, subliniind pericolul ca autoritățile statului să uzurpe autoritatea. Jacek Chlebny, șeful Curții Administrative Supreme, a adoptat o poziție la fel de critică, susținând „necesitatea respectării limitelor constituționale ale funcționării instituțiilor”.
Totodată, fostul șef al guvernului Mateusz Morawiecki (partidul Rozwój Plus) a anunțat în Parlament depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Tusk, pe fondul crizei generate.
Poziția Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului față de criza constituțională din Polonia este clară: „Nu vedem nicio bază juridică clară pentru ca o astfel de decizie să fie emisă de judecătorul cu cea mai lungă vechime în funcție [.] Ceea ce este clar, însă, este că o astfel de mișcare ar putea crea un precedent periculos, stârnind îngrijorări cu privire la viitor. Ne putem imagina cu ușurință o situație în care un viitor Sejm alege la Curtea Constituțională o persoană cu o vastă experiență judiciară, care apoi suspendă conducerea Curții și preia controlul instituției”.
Până la data de 1 noiembrie, Comisia Europeană a fost foarte prudentă în declarații, rezumându-se la formulări de tipul: „monitorizează îndeaproape situația” și „autoritățile poloneze trebuie să asigure funcționarea Curții conform Constituției și jurisprudenței europene”.
Acțiunile guvernului Tusk capătă înțeles dacă sunt privite prin prisma anului electoral 2027: posibilitatea schimbărilor structurale la nivelul conducerii statelor membre UE este prezentă și în Polonia, întrucât în toamna anului următor vor avea loc din nou alegeri parlamentare. Având în vedere faptul că, în cazul Poloniei, delegatul către Consiliul European este prim-ministrul, apariția unui șef de guvern susținut de o majoritate parlamentară conservatoare și un președinte conservator ar ridica probleme serioase pentru conturarea politicii europene de extindere, reglementare, înarmare și federalizare viitoare.
Polonia nu are greutatea decizională a Franței (unde urmează de asemenea alegeri deosebit de importante, prezidențiale, în primăvara anului 2027), însă poziția geografică pivotală în zona Mării Baltice, ascensiunea economică (participarea în 2026 la reuniunile G20, ca invitat special) și contingentul militar ridicat îi conferă o poziție de negociere care poate influența dinamica europeană.
Așadar, o asemenea schimbare la conducerea guvernului polonez poate fi inoportună establishment-ului european actual, deja erodat și aflat în trend descendent. Nerespectarea statului de drept și a ordinii constituționale de către guvernul Tusk creează un precedent cât se poate de riscant prin înlocuirea normelor juridice cu o interpretare arbitrară a necesității politice.
În viziunea reprezentanților „valorilor europene”, măsurile implementate pot încălca chiar principiile în numele cărora sunt intenționate aceste schimbări: democrația poate fi „apărată” prin anularea votului, iar libertatea de exprimare prin cenzură.
Cu toate că unei părți importante a birocraților din forurile decizionale naționale și europene le slujește pe termen scurt sau mediu un abuz, acesta nu va duce niciodată către apărarea valorilor fundamentale, ci se va perpetua și se va ajunge în situația în care următorul abuz să nu mai fie util, dar precedentul să existe deja.
Criza (ne) constituțională din România din decembrie 2024 poate reprezenta un astfel de caz!
Andrei Cojocaru este expert în cadrul Grupului de Politică Externă Titu Maiorescu din cadrul Parlamentului României.