De ce nu declanșează alegeri anticipate?
Nicușor Dan pare să aibă un plan strategic complex.
Numirea lui Siegfried Mureșan în funcția de premier nu este decât prima piesă dintr-un puzzle cu patru etape, având ca punct final desemnarea lui Sorin Grindeanu.
Analiza modului în care președintele a abordat această criză sugerează că intenția sa reală nu este consolidarea poziției lui Mureșan, ci demonstrarea publică a faptului că nu se aliniază PSD-ului.
Este un gest care poartă și amprenta unei răzbunări politice față de insistențele lui Ilie Bolojan.
Prin această manevră, liderul de la Cotroceni își propune să le arate liberalilor din PNL cât de limitate sunt capacitățile lor de negociere.
El îi forțează să privească în față întreaga strategie pe care o au, o strategie pe care Dan o consideră o piedică în implementarea propriei viziuni prezidențiale.
Mesajul transmis lui Bolojan și opiniei publice este clar: le-am oferit partidelor de dreapta și centriste șansa de a forma guvernul. Însă, fiindcă nu dețin voturile necesare, nu au putut reuși. Motiv pentru care nu le-am acordat această oportunitate de la început.
Grindeanu, varianta finală!
Probabilitatea ca șeful statului să utilizeze instrumentul alegerilor anticipate pentru a sprijini candidatura lui Mureșan este scăzută. Dacă președintele nu apasă pedala declanșării scrutinului anticipat, este pentru că, în esență, nu își dorește cu adevărat premierul desemnat, chiar dacă l-a numit oficial. A fost o mișcare făcută „de ochii lumii”.
O scenaristică posibilă ar fi ca Nicușor Dan să iasă în fața cetățenilor și să declare: Aceasta este a treia încercare de formare a executivului. România nu mai poate suporta o criză prelungită.
De aceea, dacă parlamentarii nu votează în favoarea lui Siegfried Mureșan, voi exercita atribuția mea de a declara alegeri anticipate. În fața unei astfel de amenințări ferme, chiar dacă până acum președintele a insistat că nu va lua această măsură, niciun deputat sau senator nu și-ar permite riscul de a-și pierde mandatul.
Astfel, Mureșan ar avea o șansă suplimentară, deși nu garantată, de a trece pragul de majoritate.
Totuși, este puțin probabil ca Nicușor Dan să extindă o mână de ajutor concret candidatului său.
Cel mai probabil, se va arăta foarte ocupat cu deplasările internaționale, cum ar fi vizita la ONU, sau va rămâne izolat în Palatul prezidențial, cum a mai făcut-o anterior.
Poate asista pasiv la eforturile lui Mureșan de a aduna voturi, întrebându-se unde ar putea ajunge procesul.
Acesta este punctul în care se ajunge la a patra variantă, conform logicii enunțate de însuși președinte: Sorin Grindeanu. Nu ar mai fi necesare noi runde de consultări extinse.
Piedici și scenarii alternative?
După ce Siegfried Mureșan fie își va depune mandatul – deși a declarat că nu va face acest lucru –, fie va eșua la votul de investitură, Nicușor Dan ar putea proceda direct la o nouă desemnare.
Practic, ar ajunge exact acolo unde mulți analiști l-au suspectat că vrea să ajungă de la bun început: ca Sorin Grindeanu să conducă guvernul, să devină prim-ministru, iar PSD să joace rolul principal în executiv. Președintele ar putea chiar facilita depășirea blocajului majoritar pentru Grindeanu. Abia în acest moment, după trei tentative eșuate, ar putea formula amenințarea finală: „Dacă nu-l votați pe Sorin Grindeanu, declanșez alegeri anticipate.”
Și își va justifica sprijinul acordat PSD-ului prin argumentul că nu s-a mai putut, că a încercat toate variantele, că le-a dat șanse tuturor, dar aceștia nu au reușit, iar acum este imperativ să se voteze. Ar putea invoca interesul național, dar, în fond, totul s-ar reduce la un joc calculat în patru etape, menit să ducă la putere Sorin Grindeanu.
Piedica care poate împiedica succesul PSD-ului la vot nu pare a fi Nicușor Dan, ci structura majorității parlamentare actuale. Partidele de guvernare ar trebui să strângă suficiente voturi, excluzând formațiuni precum AUR, SOS și POT, pentru a nu-și pierde sprijinul UDMR.
Alternativ, ar putea construi o majoritate fără UDMR.
Însă, în acest al doilea scenariu, președintele Nicușor Dan ar pierde bătălia considerată crucială de el, adică cea de a menține un cordon sanitar și de a evita intrarea la guvernare a partidelor suveraniste.
În fața unei situații aparent imposibile, șeful statului are și o altă cale de ieșire: un guvern format exclusiv din tehnocrați, cu un premier ales de el, aprobat de președinte. Un astfel de executiv de sacrificiu ar putea fi impus partidelor, sub umbra amenințării alegerilor anticipate, pentru a administra temporar țara. Sau, de ce nu, ar putea opta pentru varianta extremă: alegeri anticipate, cu speranța că acestea vor contura o majoritate parlamentară mai clară. Deși acest rezultat este puțin probabil, nu este deloc imposibil.