Cine critică autoritatea lui Dan?
Petrișor Peiu, șeful grupului parlamentar al senatorilor din AUR, a pus sub semnul întrebării autoritatea administrației publice locale, susținând că Nicușor Dan își asumă prerogative neprevăzute de lege. Peiu îl compară pe președinte cu stilul autoritar al regelui Carol al II-lea, sugerând că decizia de a stabili cine intră și cine rămâne în afara coaliției de guvernare urmează un model dictatorial.
A violat oare Constituția?
În declarațiile sale, liderul AUR afirmă că Nicușor Dan violează explicit Constituția, acționând conștient și deschis atunci când leagă exercitarea funcției de prim-ministru de refuzul includerii anumitor forțe politice în guvern. Peiu consideră imposibil ca președintele să acționeze simultan ca și Parlamentul; funcția sa ar trebui limitată strict la atribuțiile prezidențiale, lăsând partidele din legislativ responsabilitatea de a construi majoritățile necesare.
Care sunt premisele false ale președintelui?
Critica se extinde și asupra premiselor false ale discursului președintelui, considerate de Peiu a fi la fel de mari ca greșelile diplomatice anterioare. În primul rând, Alianța Uniunea pentru Românie nu a solicitat niciodată părăsirea spațiului european sau al alianței nord-atlantice.
În al doilea rând, formațiunea nu a propus mărirea deficitului fiscal, ci, contrar așteptărilor, o reducere drastică a cheltuielilor inutile ale statului.
Oare asistăm la minciună și abuz?
Combinarea minciunii cu abuzul de putere, ambele observabile în comunicările publice ale lui Nicușor Dan, formează, conform lui Peiu, formula perfectă pentru instaurarea unei dictaturi personale. Acțiunea curentă împotriva AUR este văzută ca un precedent: ceea ce s-a întâmplat acum cu această formațiune a fost făcut anterior cu PNL și va fi repetat, în mod inevitabil, cu toate celelalte partide.
Să ne servească istoria drept avertisment!
Istoria oferă un exemplu clar cu dictatura lui Carol al II-lea, care a dus la pierderi teritoriale și la ruinarea națiunii. Orice eliminare a democrației, indiferent dacă inițiatorul este un olimpic internațional la matematică, rămâne o crimă majoră și poartă aceeași etichetă: dictatură personală.