Ce spune Claudiu Crăciun în interviul complet?
Relațiile dintre administrația de la Cotroceni și formațiunile politice tradiționale au intrat într-o fază de tensiune acută, marcată de o distanțare vizibilă a președintelui Nicușor Dan față de structura liberală. Evenimentele recente au culminat cu o serie de consultări convocate de șeful statului în ziua de vineri, moment în care partidele și grupurile parlamentare au fost chemate la dialog.
Această mișcare a intervenit la 135 de zile de la prăbușirea executivului condus de Ilie Bolojan, o demitere realizată prin moțiune de cenzură. Rezultatul direct al acestor negocieri a fost desemnarea lui Siegfried Mureșan în noul rol.
Până la această ultimă decizie, președintele fusese deja implicat în două tentative anterioare de formare a guvernului, având în vedere numirile lui Eugen Tomac și ale lui Adrian Veștea, ambele căzute în picior.
După aceste eșecuri, Nicușor Dan a optat pentru o pauză de reflexie.
Pentru a înțelege profund dinamica acestor patru luni și jumătate, Cotidianul a analizat acțiunile șefului statului împreună cu politologul Claudiu Crăciun, pornind de la contextul anterior crizei actuale. Analistul susține că Nicușor Dan a validat implicit decizia luate de PSD de a elimina de la putere pe Ilie Bolojan.
Mai mult, prin alegerea lui Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru, fără a comunica în prealabil intenția către conducerea PNL, președintele a dorit să trimită un semnal de forță către taberele pro-europene.
Totuși, această manevră strategică a dus la deteriorarea gravă a legăturii cu liberalii.
Cum a influențat alegerea lui Adrian Veștea situația?
Politologul subliniază, de asemenea, schimbarea dinamicii din ultimele patru luni: Ilie Bolojan, care a înregistrat o ascensiune spectaculoasă a popularității la începutul scandalului, începe acum să piardă teren în sondaje.
Interviul integral cu Claudiu Crăciun, doctor și lector universitar la Facultatea de Științe Politice de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), detaliază aceste aspecte. Jurnalistul a început prin a cere o evaluare a comportamentului lui Nicușor Dan în timpul moțiunii de cenzură, întrebându-se dacă șeful statului ar fi putut media mai eficient conflictul dintre partide pentru a evita prăbușirea guvernului.
Claudiu Crăciun explică că inițial, Nicușor Dan a jucat un rol crucial de mediator în negocierile dintre cele patru partide pentru stabilirea programului de guvernare și a principiilor de colaborare.
Cu timpul, însă, ecuația s-a modificat. Legătura dintre președinte și premierul Bolojan s-a răcit, în timp ce Nicușor Dan s-a orientat mai aproape de PSD. Această apropiere a servit ca accelerator pentru decizia social-democraților de a-l îndepărta pe Ilie Bolojan de la Palatul Victoria.
Astfel, decizia PSD-ului, pe care aceștia o considerau mai rapidă și mai fermă decât se așteptau, a fost, într-un fel, sancționată de Nicușor Dan. Faptul că Ilie Bolojan a rezistat acestei presiuni, exercitată atât de PSD, cât și direct de președinte prin propunerea lui Adrian Veștea, a transformat rolul lui Nicușor Dan.
El nu mai era doar un observator neutru sau un mediator, ci devenea un actor activ în jocul politic.
Momentul actual îl surprinde într-o încercare proactivă de a se implica din nou în guvernare, dar cu o credibilitate redusă în fața membrilor fostei, sau posibil viitoare, coaliții.
Nicușor Dan este, așadar, atras din nou în calculele de aritmetică parlamentară, însă pleacă de pe o poziție mai vulnerabilă. Discuția continuă cu prima propunere de premier, varianta Eugen Tomac, avansată acum peste trei luni.
De ce nu mai era doar un observator?
Claudiu Crăciun explică că, într-un moment în care majoritatea guvernamentală era controlată de consilierul personal al președintelui, sistemul funcționa ca un executiv prezidențial.
Nicușor Dan a pariat pe ideea că lipsa de acord dintre cele patru partide îi va crea lui oportunități proprii.
Însă această strategie a dat peste interesele partidelor, care simțeau că li se fură cea mai importantă poziție, cea de prim-ministru, fie că erau mai mari, fie mai mici în coaliție.
Reacția a fost imediată: partidele nu voiau să susțină o majoritate pentru un guvern condus de un apropiat al președintelui.
PSD-ul ar fi putut avea un calcul diferit, considerând că este o perioadă dificilă, cu costuri politice pe care nu le dorea singur, ci împărțite solid cu Nicușor Dan și Eugen Tomac.
Dar acest scenariu s-a invalidat deoarece nu s-a reușit adunarea majorității necesare.
Problema centrală rămâne astăzi nu neapărat identitatea persoanei care ocupă scaunul de premier, deși aceasta poate aduce dificultăți suplimentare, ci formula însăși a majorității guvernamentale și configurația partidelor implicate.