Oportunitate ratată pentru Consiliul de Securitate?
Prezența președintelui Nicușor Dan la Adunarea Generală a ONU este analizată de la distanță de politologul Aurelian Mohan, profesor la prestigioasa Universitate Columbia. Specialistul vede în mișcările liderului de la Cotroceni o strategie bine conturată, pe care o numește „diplomație de nișă”.
Abordarea este ideală pentru țări cu resurse mai modest precum România, care nu pot juca pe toate fronturile internaționale și trebuie să își aleagă cu grijă bătăliile.
Vizita șefului statului n-a fost lăsată la voia întâmplării, ci a bifat mai multe obiective strategice dintr-o singură lovitură. Pe listă s-au aflat reașezarea parteneriatelor cu Statele Unite, susținerea candidaturii lui Dacian Cioloș la șefia Francofoniei, dar și o serie de discuții economice delicate. Expertul american remarcă faptul că diplomația președintelui merge mână în mână cu interesele economice reale ale României.
Chiar dacă greutatea noastră în structurile ONU rămâne una destul de restrânsă ca resurse, Mohan atrage atenția că jucăm totuși un rol important în arhitectura globală de securitate. O victorie pentru șefia Organizației Internaționale a Francofoniei ar putea deschide uși spre funcții mult mai grele în viitor.
Politologul mizează pe faptul că Administrația Prezidențială va continua să pompeze energie în imaginea externă a țării, mai ales că postul de la Francofonie poate netezi drumul României către un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, țintit pentru anul 2029.
Un pas greșit în calendarul imediat!
Din perspectiva analistului, vorbim despre o piesă dintr-un mozaic diplomatic mult mai amplu.
Cu toate acestea, profesorul de la Columbia observă și un pas greșit în calendarul imediat.
Este vorba despre decizia de a sări peste o candidatură la Consiliul de Securitate pentru anul 2027, lăsând astfel cale liberă doar Slovaciei. Deși recunoaște că România are o greutate medie și își recalibrează pașii pe tabla de șah internațională, Mohan speră ca astfel de ezitări să dispară. O voce mai curajoasă și mai asertivă ar fi fost exact ce trebuia pentru a marca teritoriul în această perioadă.
Pentru a ieși din conul de umbră, specialistul recomandă suplimentarea trupelor, a polițiștilor și a experților trimiși în misiuni de menținere a păcii, alături de o cotă mai generoasă pentru ajutorul umanitar internațional. Cifrele vorbesc de la sine: România are azi doar 30 de specialiști în astfel de misiuni, o scădere uriașă față de finalul anului 1990, când trimiteam anual 700 de oameni.
Fără o infuzie de ambiție pe acest segment, țara riscă să își piardă din soft power și să rateze în continuare marile lozuri diplomatice, cum este un fotoliu în Consiliul de Securitate al ONU.