Solicitarea de promulgare a ajuns la Nicușor Dan pe 21 septembrie!
Nicușor Dan amâna promulgarea legii anti-SLAPP în ciuda presiunilor din partea societății civile
Deși au trecut deja șase săptămâni de la adoptarea finală a textului legislativ, șeful statului, Nicușor Dan, nu a semnat încă actul normativ cunoscut sub denumirea de lege anti-SLAPP. Această situație s-a creat în contextul în care 69 de entități neguvernamentale, organizații civice și media au lansat un apel public, solicitând președintelui să accelereze procedura de promulgare.
Documentul a fost transferat oficial către Palatul Cotroceni în data de 21 septembrie, iar la momentul actual, marți 7 octombrie, s-au scurs deja 16 zile calendaristice de la această transmitere.
Conform prevederilor din Constituția României, președintele dispune de un interval maxim de 20 de zile de la recepționarea legii pentru a o promulga.
Acest termen constituțional se va împlini pe data de 11 octombrie, ceea ce înseamnă că Nicușor Dan mai are la dispoziție doar patru zile pentru a acționa înainte de expirarea ultimului termen.
Legea respectivă, care oferă protecție împotriva cererilor juridice evident nefondate sau a procedurilor judiciare abuzive vizând persoanele implicate în acțiuni de mobilizare publică, poartă identificatorul L276/2026 în cadrul Senatului și PL-x 58/2026 în cadrul Camerei Deputaților. Fișa legislativă oficială indică faptul că actul se află în stadiul de „trimis la promulgare”. Articolul 77 din Carta fundamentală stipulează clar că actul de promulgare trebuie emis în maximum 20 de zile de la primire. Totuși, legea permite președintelui, înainte de a semna documentul, să solicite o singură dată Parlamentului să reexamineze textul.
Astfel, calculul temporal confirmă că, până la 7 octombrie, au trecut 16 zile de la momentul în care legea a ajuns la Cotroceni, rămânând doar patru zile până la limita legală.
Până în prezent, Administrația Prezidențială nu a oferit o explicație publică care să justifice motivele pentru care promulgarea a fost amânată.
Pe data de 21 septembrie, o solicitare formală de promulgare a fost transmisă către Nicușor Dan.
Lista celor 69 de semnătari include instituții de mare greutate precum Asociația LiderJust, Fundația Konrad Adenauer – Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est, APADOR-CH, Freedom House România, Free Press for Eastern Europe, ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, FDSC, Funky Citizens, Expert Forum, PressOne, Centrul FILIA, Declic, România Curată, Verde Curat, Greenpeace CEE România, Context. ro, Recorder, RISE Project, G4 Media, HotNews și PressHub.
Reprezentanții acestor organizații au subliniat că nu solicită președintelui să readucă legea în Parlament pentru o nouă dezbatere, deși societatea civilă a propus numeroase amendamente care nu au fost incorporate în textul final.
Argumentul central al cererii lor este că orice repetare a etapei parlamentare ar întârzi considerabil intrarea în vigoare a unor garanții esențiale pentru jurnaliști, activiști și structurile civice.
Semnătarii au afirmat că legislația poate fi rafinată ulterior prin modificări legislative ulterioare, bazate pe datele colectate de Avocatul Poporului și Consiliul Superior al Magistraturii, precum și pe jurisprudența care se va forma după ce actul va deveni operativ.
Contextul european al acestei întârzieri este, de asemenea, un factor crucial. Legea românească reprezintă transpunerea Directivei (UE) 2024/1069, care vizează protecția împotriva acțiunilor strategice în justiție îndreptate împotriva mobilizării publice. Termenul-limită stabilit de Uniunea Europeană pentru integrarea acestei directive în legislația națională era 7 mai 2026, ceea ce demonstrează că România a adoptat legislația cu o întârziere semnificativă față de standardele comunitare.
Organizațiile care au solicitat promulgarea au atras atenția special asupra acestui aspect.
Legea introduce o noutate absolută în legislația românească!
Din punct de vedere procedural, Camera Deputaților a validat proiectul prin tăcere pe 20 aprilie 2026, după ce a depășit termenul constituțional stabilit pentru dezbaterile parlamentare.
Ulterior, Senatul, care deține calitatea de Cameră decizională în acest caz, a aprobat textul pe 8 septembrie, prin 74 de voturi în favoare, trei împotrivă și 29 de abțineri.
Procesul a continuat cu depunerea legii la secretariatul general al Senatului pe 14 septembrie, pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale, urmând ca pe 21 septembrie documentul să fie trimis președintelui pentru promulgare.
Pentru a înțelege importanța acestei legi, este necesar să definim ce înseamnă un proces de tip SLAPP. Acronimul provine din engleză, „Strategic Lawsuits Against Public Participation”, care se traduce prin acțiuni strategice în justiție împotriva participării publice. Acestea sunt procese inițiate contra jurnaliștilor, activiștilor, organizațiilor non-guvernamentale sau a cetățenilor care se implică în dezbateri de interes public. În multe situații, obiectivul real nu este neapărat obținerea unui verdict favorabil, ci intimidarea și epuizarea adversarului prin acumularea de costuri financiare mari, exercitarea unei presiuni psihologice constante și prelungirea artificială a procedurilor judiciare.
Comisia Europeană a identificat în România o serie de cazuri concrete de SLAPP, în special prin intermediul solicitării unor despăgubiri disproporționate în litigii civile bazate pe pretensele defămări.
Raportul Comisiei privind starea statului de drept relevă faptul că organizațiile societății civile au reclamat frecvent utilizarea acestor mecanisme împotriva activiștilor și ONG-urilor care activează în domenii sensibile, care pot intra în conflict cu interesele corporatiste sau ale statului.
Actul normativ adoptat introduce, pentru prima dată în istoria legislației românești, mecanisme procedurale specifice destinate combaterii acțiunilor judiciare abuzive. Printre instrumentele noi se numără posibilitatea de a respinge rapid cererile evident nefondate, stabilirea unor cauțiuni pentru cheltuielile de judecată și aplicarea de sancțiuni pentru procedurile considerate abuzive.
Un aspect distinctiv al implementării românești este faptul că protecția nu se limitează doar la cauzele care au implicații transfrontaliere, așa cum ar fi standardul minim al directivei europene în materie civilă și comercială, ci a fost extinsă și la litigiile pur interne.
Deși legea a fost criticată de organizațiile implicate în elaborarea sa, deoarece Parlamentul nu a inclus mai multe amendamente propuse, procesul de promulgare este considerat prioritar. În luna aprilie, 64 de organizații au transmis Senatului 15 propuneri de modificare.
Acestea includeau mecanisme care ar permite instanței să Cu toate acestea, consensul dintre organizații este că promulgarea imediată este mai importantă decât reluarea dezbaterilor parlamentare, având în vedere că legea va avea impact major asupra cauzelor viitoare.
Datele prezentate de organizațiile semnatare indică faptul că în perioada 2024-2026 au fost documentate în România aproximativ 60 de litigii care prezintă caractere de tip SLAPP.
Miza pentru presă și societatea civilă nu se rezumă doar la cei care ajung efectiv în fața instanțelor, ci vizează și efectul de descurajare („chilling effect”) pe care astfel de procese îl produc. Un proces cu despăgubiri mari poate deveni costisitor chiar și în situația în care reclamantul nu obține în final câștig de cauză.
Cheltuielile cu avocații, durata îndelungată a procedurii și presiunea constantă asupra celui chemat în judecată pot determina renunțarea la investigații jurnalistice sau la participarea activă la dezbaterea publică.
Astfel, România se află în ultima etapă a procedurii de transpunere a directivei europene: Parlamentul și-a terminat lucrul, iar legea a ajuns la Cotroceni. Mai rămâne doar promulgarea și publicarea în Monitorul Oficial al României.
Articolul detaliază cum Nicușor Dan amână promulgarea legii anti-SLAPP, în ciuda apelului a 69 de organizații, și subliniază faptul că președintele mai are doar patru zile din termenul constituțional la dispoziție.