Constituția interzice explicit rectificarea bugetară?
Executivul aflat în perioada de tranziție nu ar trebui să fie blocat în procesul de ajustare a finanțelor publice, susține Marius Vasiliu, fostul secretar de stat, care contestă ideea conform căreia Guvernul interimar nu are capacitatea legală de a aproba rectificarea bugetară. Deși cadrul legislativ actual impune restricții semnificative asupra capacității Executivului de a emite ordonanțe de urgență sau de a iniția texte legislative, expertul consideră că aceste limitări nu sunt un principiu fundamental gravat în Carta Fundamentală, ci o constrângere derivată din Codul administrativ, instituit prin OUG 57/2019.
Punctul de plecare al analizei juridice prezentate de Vasiliu este situația specifică a administrației de tranziție, context în care mulți politicieni argumentează necesitatea unui Guvern investit cu plin putere pentru a gestiona corect bugetul. Totuși, fostul oficial contrazice această perspective, afirmând ferm că nu este obligatorie existența unui Executiv cu atribuții complete pentru realizarea acestui act financiar.
Conform interpretării sale a normelor constituționale, Guvernul care a încheiat mandatul său oficial, dar care continuă funcționarea până la jurământul noii echipe, are obligația de a executa exclusiv acele acțiuni esențiale pentru administrarea curentă a afacerilor publice.
În această categorie de măsuri administrative, rectificarea bugetară se încadrează perfect, fiind o operiune vitală pentru menținerea funcționalității statului.
Un aspect crucial evidențiat de analist este absența unei interdicții explicite în textul Constituției.
Articolul 110 din Carta Fundamentală nu precizează în mod expres că un Guvern interimar este lipsit de dreptul de a promova ordonanțe sau de a demara inițiative legislative.
Restricția provine, de fapt, din articolul 37 al Codului administrativ. Conform acestei dispoziții, administrația aflată în interimat poate adopta doar măsurile strict necesare gestionarii treburilor publice, având grijă să nu lanseze politici noi. În această perioadă de tranziție, Guvernul este împiedicat să emite ordonanțe sau ordonanțe de urgență, precum și să inițieze proiecte de lege.
Vasiliu subliniază caracterul problematic al acestei situații din perspectiva echilibrului constituțional. Faptul că o ordonanță de urgență a Guvernului a creat un mecanism prin care prerogativele unui Executiv interimar sunt reduse dincolo de limitele stabilite de Constituție este văzut ca o încălcare a principiului separării puterilor.
El descrie acest fenomen ca o limitare a competențelor guvernamentale prin adăugări la textul fundamental, efectuate printr-un simplu act normativ de urgență, ceea ce consideră un paradox juridic.
În paralel, fostul secretar de stat desconsideră și opțiunea ca Parlamentul să preia inițiativa adoptării legii de rectificare.
Argumentul său se bazează pe articolul 138 din Constituție, care atribuie Guvernului rolul de elaborator al proiectului bugetului de stat și al asigurărilor sociale, document pe care îl supune apoi votului legislativei.
Aceeași raționament logic, susține Vasiliu, trebuie aplicat și în cazul rectificării. El definește rectificarea nu ca o simplă execuție a bugetului deja aprobat, ci ca o restructurare fundamentală a acestuia.
Ce strategie în două etape propune Vasiliu?
De asemenea, invocă jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că orice modificare a legii bugetare, inclusiv cele operate prin rectificare, trebuie să aibă inițiatorul în persoana Guvernului.
Pentru a remedia această impas juridic, Vasiliu propune o strategie în două etape. Primul pas ar consta în modificarea articolului 37, alineatul 3, din Codul administrativ, prin eliminarea clauzei care interzice explicit Guvernului interimar să emită ordonanțe și să inițieze legi.
Această schimbare legislativă ar putea fi integrată chiar în cadrul amendamentelor la proiectul de lege de aprobare a OUG 57/2019, un dosar care se află încă în faza de dezbatere parlamentară.
Argumentul central al acestei demersuri este că, în forma actuală a legii, România se află într-un impas în care niciun actor constituțional nu poate demara rectificarea bugetară, deși aceasta este indispensabilă pentru continuitatea execuției financiare.
Vasiliu insistă că problema nu este una de dificultate procedurală, ci de absența totală a unei căi legale de acțiune.
Istoria legislativă românească oferă precedente care susțin poziția lui Vasiliu. Legislația anterioară a permis Guvernului interimar să emită acte normative în sfera bugetară.
Vechea Lege 90/2001 conținea o prevedere care autoriza administrația de tranziție să adopte măsuri necesare în domeniul bugetar, referitoare la administrarea, distribuirea și utilizarea veniturilor și cheltuielilor.
O altă dispoziție, adăugată ulterior în același cadru legal, oferea Guvernului posibilitatea de a iniția proiecte de lege privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și responsabilitatea fiscală în situații excepționale.
Această facultate a fost însă anulată odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ.
În scenarionul propus de fostul secretar de stat, eliminarea interdicției legislative ar deschide ușa pentru ca Executivul interimar să poată adopta, imediat după ședința de inaugurare, o ordonanță de urgență destinată rectificării bugetare. Această măsură ar reprezenta o soluție rapidă și eficientă, valabilă și pentru alte probleme de administrare care necesită instrumente normative rapide.
Totuși, Vasiliu recunoaște existența unei alternative mai rapide, pe care o denumește metaforic o „blitzkrieg”: adoptarea directă a unei OUG de rectificare care să facă derogare de la Codul administrativ.
Deși această variantă ar rezolva rapid problema, ea prezintă un risc constituțional crescut, deoarece ar implica derogarea de la o interdicție printr-un act care, conform acelei interdicții, nu ar fi putut fi adoptat legal de Guvernul interimar.
Astfel, se conturează o imagine complexă a capabilităților juridice ale administrației de tranziție, unde flexibilitatea procedurală se lovește de rigiditatea textelor legislative actuale.