Ce a decis CEDO?
Reacția lui Ilie Bolojan a venit în noaptea de joi, imediat după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis un verdict crucial în dosarul restanțelor salariale ale magistraților. Premierul a subliniat că această sentință îi oferă Guvernului argumentele necesare pentru a închide conflictul legat de datoriile de miliarde de lei.
El a criticat aspru ceea ce numește „aristocrația bugetară”, considerând că decizia instanței europene validează poziția anterioară a executivului privind modul de plată a acestor sume.
Pentru Bolojan, hotărârea CEDO dovedește că viziunea Guvernului era corectă și îi oferă un instrument decisiv pentru rezolvarea unei probleme pe care o consideră imorală și greoaie pentru popor.
În contextul constrângerilor economice severe, premierul susține că este nerezonabil ca statul să fie forțat să achite instantaneu volume financiare enorme, de ordinul miliardelor de lei, ignorând consecințele asupra echilibrului bugetar și alte angajamente publice. Această dinamică este percepută ca o formă de privilegiere bugetară, în care anumite grupuri pot dispune arbitrar de fondurile naționale.
De ce e o problemă plata instantanee?
Mai mult, instanța europeană a pus sub lupă câteva decizii interne, susținând că existența unor suspiciuni privind conflicte de interese ale judecătorilor care le-au emis erodează încrederea în sistemul judiciar, deja fragil.
Conform declarațiilor prim-ministrului, CEDO a evidențiat că instanțele interne și-au excedat competențele, iar gestionarea fondurilor publice ar trebui să aparțină exclusiv Puterii Legislative și Executivei, în scopul bunăstării colective. În fața crizei economice actuale, amânarea unor transferuri financiare nu constituie, în opinia sa, o încălcare a drepturilor fundamentale. Astfel, administrația se află în fața unei alegeri binare: să slujească interesul general al României sau să favorizeze această elită bugetară.
Contextul juridic al acestei declarații este dat de respingerea definitivă a plângerilor depuse în 2024 de un grup de magistrați români, care reclamau neachitarea integrală a soldelor de salarii restante. Colegiul format din șapte judecători de la Strasbourg a calit aceste petiții ca fiind evident nefondate. În temeiul deciziei, Curtea a luat în calcul dificultările economice și fiscale cu care s-a confruntat România la momentul gestionării acestor obligații. CEDO a recunoscut faptul că autoritățile locale au aplicat ajustări treptate, permițând executarea graduală a sentințelor.
De asemenea, instanța a relevat că magistrații implicați în evaluarea unor componente salariale de care ar fi putut beneficia personal se aflau într-o poziție de conflict de interese.
Doi dosare separate la ÎCCJ: cum afectează decizia CEDO restanțele?
Totodată, s-a stabilit că neplatirea imediată și totală a sumelor nu a lăsat reclamantii fără singura sursă de supraviețuire.
În urma acestui verdict european, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis un comunicat prin care a precizat că decizia CEDO și procesul intentat de instanța supremă împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor reprezintă două materii juridice separate. Curtea de Casație a insistat asupra faptului că sentința europeană nu anulează datoria autorităților de a respecta hotărârile definitive ale instanțelor interne, nici măcar normele privind plata angajamentelor financiare asumate de stat.
Potrivit reprezentanților instanței supreme, litigiul intern nu vizează disputarea legalității posibilității de eșalonare a plăților, ci verificarea modului în care Executivul își respectă propriul cadru legislativ.
Acest aspect include, în special, garantarea resurselor bugetare necesare pentru a onora sumele datorate în conformitate cu calendarul stabilit inițial.