Cinci noi judecători la Tribunalul Constituțional!
Mobilizarea de stradă în România și Polonia: lupta pentru putere politică, nu pentru bunăstare
Analista politic Vlad Bujdei-Tebeica, care predă la Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), a analizat pentru Adevărul diferențele esențiale între tipul de protest din Polonia și România comparativ cu restul continentului european. În timp ce în alte națiuni manifestările vizează în principal problemele economice, cum ar fi costul vieții sau salariile, în cele două țări din Europa de Est, mulțimile coboară pe stradă mai degrabă pentru a apăra liderii suveraniști în confruntările lor cu instituțiile statului.
Această dinamică reflectă o viziune specifică, marcată de experiența comună post-comunistă, în care statul este perceput mai degrabă ca un instrument de control al circulației libere a capitalului și de combatere a corupției, decât ca un garant al protecției sociale.
Situația din Polonia ilustrează perfect acest tipar. Țara traversează una dintre cele mai acute crize constituționale din ultimii ani, generată de disputa în jurul controlului Tribunalului Constituțional. În 2015, partidul Dreptate și Justiție (PiS), pionier al trendului suveranist în Europa, a preluat puterea și a numit trei judecători la acest tribunal pentru a asigura o majoritate, o mișcare considerată ilegală atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
La alegerile parlamentare din 2023, PiS a pierdut majoritatea, care a trecut în mâinile coaliției conduse de Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European și susținut de tabăra pro-europeană.
În primăvara acestui an, noul parlament a ales cinci noi judecători pentru Tribunalul Constituțional. Totuși, președintele țării, Karol Nawrocki, a refuzat să le primească jurămintele, invocând nereguli în procedura de selecție. Conflictrul a escaladat când un grup de judecători aleși de actuala majoritate a anunțat suspendarea președintelui Tribunalului și a adjunctului său, ambii asociați fostei guvernări suveraniste conduse de PiS, acum în opoziție.
Această decizie a declanșat proteste în fața sediului instituției. Sute de manifestanți, inclusiv membri ai opoziției, au contestat măsura, considerând-o un abuz al puterii pro-europene.
Tensiunile au crescut după ce unii protestatari au depășit gardul și au aruncat obiecte spre forțele de ordine, care au intervenit și au reținut mai multe persoane.
Această dinamică este comparabilă cu ceea ce se vede în România, unde la protestele de după alegerile din 2024, manifestanții au devenit agresivi în susținerea liderilor suveraniști. Politologul Vlad Bujdei-Tebeica subliniază că în ambele țări, mobilizarea de stradă are o miză politică, nu economică.
Ce se întâmplă în Polonia este un exemplu al modului în care suveraniștii răstălmăcesc legea în favoarea lor, încercând să legitimeze modificări legislative tocmai pentru a-și consolida puterea.
Practic, majoritatea parlamentară a numit trei judecători la Curtea Constituțională, iar președintele Curții și președintele statului i-au refuzat. Mereu când ajunge la putere, extrema-dreaptă folosește dreptul, fie legislativ, fie procedural, pentru a-și păstra puterea.
Același lucru s-ar putea întâmpla și la noi, a explicat expertul.
Profesorul de științe politice arată că această abordare reflectă o concepție post-comunistă despre stat. Spre deosebire de Europa Occidentală, unde statul este văzut în primul rând ca garant al protecției sociale, în România și Polonia, după 1989, s-a încercat cu orice preț să se îndepărteze de trecutul comunist.
Rezultatul a fost că statul a fost înlocuit funcțional cu un instrument de asigurare a anticorupției și a liberei circulații a capitalului, în timp ce rolul de protejare socială a fost prea mult demonizat.
Restul Europei protestează pentru economie!
Faptul că, spre deosebire de restul Europei, românii și polonezii au ajuns să se mobilizeze în stradă cu precădere pentru a-i apăra pe suveraniști în diferitele lor conflicte spune foarte multe despre cum înțelegem rolul statului.
În schimb, francezii ies acum în stradă pentru ceea ce noi trebuia să apărăm în urmă cu mai mult timp, și anume protejarea statului social, a adăugat Bujdei-Tebeica.
Mai departe, politologul evidențiază modul în care mișcările suveraniste reduc democrația la o „tiranie a majorității”. Ele percep instituțiile care protejează diversitatea și drepturile minorităților drept atacuri la adresa democrației.
Instituțiile care încearcă să asigure diversitatea în democrația liberală — separația puterilor în stat, statul de drept, egalitatea în fața legii și drepturile minorităților — sunt fundamentale.
Problema apare dacă nu ești de acord cu modul abuziv în care suveraniști vor să preia puterea, iar ei iau acest lucru drept un atac la adresa democrației.
Mișcările acestea argumentează că democrația înseamnă doar ceea ce își doresc ei și, adesea, vorbim despre tirania majorității: dacă majoritatea decide, oricine poate fi distrus.
Ceea ce se întâmplă acum în Polonia și România reflectă același tipar pe care l-am văzut la Varșovia înainte ca Tusk să preia guvernarea, similar cu modul în care Orbán conducea în Ungaria, a precizat expertul.
În contrast cu această dinamică politică, restul Europei este scos în stradă de motive economice. În Franța, sute de mii de oameni au mărșăluit în trei sâmbete consecutive din octombrie, protestând față de costul crescând al vieții. Până la sfârșitul zilei, protestele au dus la violențe și distrugeri de bunuri în mai multe orașe, inclusiv la Paris. Demonstrațiile au fost organizate de elevi de liceu, studenți, „vestele galbene” și sindicate. Mai mulți protestatari, inclusiv minori, au fost răniți grav sau mutilați de la mijlocul lunii septembrie, în timpul operațiunilor de menținere a ordinii publice. După aproape o lună de violențe disproporționate din partea forțelor de ordine, manifestanții au început să răspundă prin jafuri ale magazinelor de lux și incendieri.
Autoritățile au numărat 410.000 de demonstranți în toată țara, în timp ce organizatorii au estimat numărul la 800.000.
Sute de persoane au fost reținute, iar potrivit ministrului de Interne, 1.193 de polițiști și jandarmi au fost răniți. Franța a impus interdicții de circulație pe timp de noapte și a interzis mai multe demonstrații, planificând măsuri de securitate cu forțele armate.
Cererile de finanțare pentru educație și protestele împotriva costului vieții au fost însoțite de denunțuri privind rasismul, după un atac petrecut pe 23 octombrie în Paris, în urma căreia o persoană a murit și șapte au fost rănite.
Organizațiile pentru drepturile omului și sindicatele îndeamnă la continuarea mișcării, inclusiv prin blocarea liceelor pe 3 și 5 noiembrie.
În Spania, evacuarea unei femei de peste 80 de ani din locuința sa din Madrid, urmată de moartea ei două săptămâni mai târziu, a stârnit indignare și proteste de amploare în toată țara la sfârșitul lunii septembrie. Evenimentele au declanșat o criză politică și au dus la convocarea unor alegeri generale anticipate pentru 29 noiembrie. În mai multe orașe, activiștii cer măsuri mai puternice de protecție pentru chiriași. Principalele sindicate au convocat o grevă generală pentru 11 noiembrie, pentru a-și susține cererile legate de locuințe și salarii înaintea scrutinului.
În Serbia, tragedia de la gara din Novi Sad din noiembrie 2024, în urma căreia au murit 16 persoane, a stârnit unele dintre cele mai mari demonstrații de la căderea Slobodan Milošević în 2000. Mișcarea studențească antiguvernamentală apărută după această tragedie a câștigat alegerile din octombrie 2026, înlăturând partidul naționalist al lui Aleksandar Vučić.
În Germania, zeci de mii de tineri au protestat pe 31 octombrie la Berlin, Frankfurt, Köln și alte orașe, inspirați de mișcările din Franța. Ei au răspuns apelului grupului „GenZ regelt” („Generația Z va repara”), reflectând o nouă formă de mobilizare generatională.