Un miliard de euro în joc până în 2026?
Guvernul României a obținut un verdict favorabil la Curtea Europenă a Drepturilor Omului (CEDO), care a decis că Executivul a procedat corect optând pentru plata treptată a restanțelor salariale din magistratură. Instanța de la Strasbourg a respins plângerile depuse de un grup de judecători activi și pensionari, aceștia susținând că eșalonarea plăților, impusă prin decizii judecătorești definitive, le-a încălcat dreptul la proprietate.
Totuși, miza reală a hotărârii nu se reduce la acest rezultat procedural, ci la semnalul tras de Curte privind riscul unui conflict de interese în momentul în care instanțele românești își stabilesc singure propriile drepturi financiare.
Contextul juridic este extrem de tensionat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recent recursul formulat de Guvernul condus de Marcel Bolojan, un proces care vizează obligația statului de a achita aproximativ un miliard de euro către magistrați, o sumă programată pentru anul 2026.
Cine trasează limitele bugetare ale statului?
În același timp, Curtea Constituțională i-a dat recent dreptate instanței supreme într-o dispută similară cu Executivul.
Cazul analizat de CEDO vizează sume pe care statul fusese obligat să le achite drept despăgubiri pentru diferențe salariale considerate discriminatorii față de alți funcționari sau colegi din sistem.
Reclamanții au susținut că plata treptată a acestor bani le-a lezat drepturile garantate.
De ce a fost justificată plata eșalonată?
În motivarea detaliată, CEDO critică modul în care CCR și Înalta Curte au remodelat de-a lungul timpului cadrul legal salarial fără modificări formale ale legilor.
Judecătorii de la Strasbourg subliniază că implicarea magistraților în decizii care le influențează propriile venituri creează un risc major de conflict de interese, interesul personal putând interfera cu imparțialitatea funcției.
Curtea a notat că instanțele riscă să se substituie puterii executive și legislative. Stabilirea priorităților bugetare și alocarea resurselor țin exclusiv de Guvern și Parlament, care dispun de o marjă largă de apreciere în acest domeniu.
Se poate amâna la nesfârșit plata drepturilor?
Deși CEDO recunoaște că statul nu poate invoca simpla lipsă a banilor pentru a nega o datorie stabilită în instanță, judecătorii au identificat aici circumstanțe excepționale. Este vorba despre constrângeri bugetare dintr-o perioadă de criză severă și prelungită. Măsurile luate de autoritățile române au urmărit un echilibru între interesele publice și cele private, vizând atât plata sumelor, cât și redresarea finanțelor publice.
În plus, întârzierile nu au afectat însăși esența dreptului reclamanților și nici nu le-au impus o sarcină excesivă, motiv pentru care cererile au fost respinse ca vădit nefondate.
Decizia nu deschide calea unor amânări arbitrare și nici nu validează orice întârziere invocată de Guvern. CEDO a stabilit doar că, în acest caz specific, măsurile de plată eșalonată nu au încălcat drepturile reclamanților.
În același timp însă, avertismentul privind potențialul conflict de interese în stabilirea propriilor salarii ridică semne de întrebare serioase cu privire la limitele rolului pe care instanțele ar trebui să îl aibă în raport cu celelalte puteri ale statului.