Ce explică președintele PNL?
Ilie Bolojan susține că CEDO a validat poziția PNL în conflictul cu magistrații: „Aristocrația bugetară” nu mai poate dispune discret de banii publici
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis, în această zi de joi, un verdict care, potrivit liderului Partidului Național Liberal, Ilie Bolojan, confirmă dreptatea guvernerii conduse de acesta în controversatul dosar privind datoriile de salarii restante către membrii corpului profesional al magistraților. Fostul prim-ministru a publicat, în cursul serii de joi, o declarație pe rețelele sociale, în care interpretează decizia instanței europene ca pe o recunoaștere a faptului că, într-un mediu economic marcat de dificultăți acute, impunerea statului de a acorda imediat sume enorme reprezintă o povară imorală.
Bolojan argumentează că instanța de la Strasbourg pune, de asemenea, sub semnul întrebării legitimitatea unor soluții adoptate anterior în România, susținând existența unor suspiciuni conform cărora judecătorii implicați în emiterea acestor hotărâri s-ar fi aflat într-o poziție de conflict de interese.
Conform explicațiilor oferite de președintele PNL, verdictul CEDO oferă guvernului actual un argument decisiv pentru a rezolva rapid această problemă, pe care o descrie drept imorală și greoasă pentru contribuabili. El subliniază că discuția vizează sume de ordinul miliardelor de lei, acordate fără a ține cont de consecințele asupra bugetului de stat și de celelalte obligații asumate fața cetățenilor.
Bolojan compară această situație cu o formă de „aristocrație bugetară”, capabilă să gestioneze discretionar fondurile naționale. Mai mult, el menționează că suspiciunea privind conflictele de interese afectează direct credibilitatea sistemului judiciar, deja erodată în rândul populației. Liderul liberal insistă că instanțele și-au depășit atribuțiile, iar deciziile referitoare la distribuirea resurselor financiare ale țării revin exclusiv Guvernului și Parlamentului, în beneficiul colectivității.
În contextul economic actual al României, amânarea sau întârzierea anumitor plăți nu echivalează cu încălcarea drepturilor omului, susține Bolojan, adăugând că noul cabinet executiv va trebui să aleagă între servirea interesului României sau al acestei elite bugetare.
Ce subliniază judecătorii naționali?
Pe plan juridic, magistrații din România care au depus plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 2024, invocând neplata integrală a restanțelor salariale, au înregistrat o înfrângere definitivă. Completul format din șapte judecători ai instanței europene a considerat cererile „vădit neîntemeiate”.
În motivarea detaliată, CEDO face referire la „circumstanțe excepționale și constrângeri economice și bugetare” pe care autoritățile interne au fost obligate să le gestioneze într-o conjunctură economică dificilă.
Instanța europeană precizează că, într-un context de criză economică acută și de durată, caracterizat de resurse financiare insuficiente, autoritățile interne au implementat o serie de ajustări succesive, permitând astfel executarea progresivă a hotărârilor judecătorești.
Un aspect esențial al deciziei constă în sublinierea faptului că judecătorii naționali, chemați să se pronunțe asupra componentelor remunerației de care ei înșiși puteau beneficia, erau „susceptibili” de a genera „un conflict de interese”, interesul lor patrimonial personal având potențialul de a interfera cu exercitarea imparțială a funcțiilor lor judiciare. De asemenea, instanța a constatat că sumele datorate celorlalți funcționari publici erau semnificativ mai mici decât cele aferente magistraților.
CEDO a reținut, de asemenea, că reclamantii nu fac parte dintr-un grup vulnerabil, iar neplata integrală și imediată a sumelor solicitate nu i-a privat de singurul lor mijloc de subzistență, nici nu i-a expus riscului de a nu dispune de resursele necesare pentru a-și asigura traiul.
Totuși, Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis, în aceeași zi de joi seara, o clarificare importantă: decizia CEDO privind neplata integrală a restanțelor salariale ale magistraților și litigiul dintre ÎCCJ și Guvernul României sunt două chestiuni juridice distincte, separate una de alta.