Nu e victorie, e doar o nuanță?
Standard & Poor’s a confirmat vineri ratingul suveran al României la BBB-/A-3, menținând țara în categoria „investment grade”. Reacția oficială a fost una de triumf, dar Adrian Câciu, deputat PSD și fost ministru al Finanțelor, vede altfel lucrurile.
În analiza sa, el temperează optimismul executivului, susținând că menținerea notei nu este o victorie politică, ci o simplă constatare a stării de fapt.
Perspectiva rămâne negativă, o detaliu pe care Câciu îl consideră crucial.
Fostul ministru critică ambele tabere politice: guvernanții care transformă menținerea ratingului într-o dovadă a succesului lor, și opoziția care vede în orice relaxare a austerității un colaps iminent.
Pentru Câciu, miza nu e câștigul sau pierderea, ci natura ajustării fiscale pe care statul o va implementa.
Ajustare fiscală fără austeritate brută!
Unii se grăbesc să transforme decizia într-o victorie a Guvernului.
Nu este!, a afirmat el.
Agenția S&P nu a impus o condiție de sărăcire a României pentru a echilibra bugetul. Menținerea ratingului nu validează automat corectitudinea politicilor actuale, ci doar reflectă realitatea economică de moment.
Câciu avertizează că România nu are nevoie de o doză suplimentară de austeritate, ci de o abordare mai rafinată. El explică mecanismul prin care un deficit poate apărea mai favorabil pe hârtie, chiar dacă economia reală se micșorează. Statul poate majora impozitarea, îngheța fluxurile de venituri, comprima cheltuielile de consum sau încetini ritmul investițiilor. Rezultatul? O ameliorare contabilă a deficitului, dar cu prețul unei creșteri economice reduse, al unor investiții mai puține și al unei baze fiscale mai fragile. Problema imediată se rezolvă, dar se complică situația viitoare.
Pentru a evita acest scenariu, deputatul propune o rețetă clară: eliminarea risipei din administrație, intensificarea colectării veniturilor existente și protejarea investițiilor.
Creștere, nu tăieri?
Costul ajustării nu trebuie să cadă exclusiv pe umerii salariaților, pensionarilor, familiilor și companiilor productive, ci trebuie distribuit echitabil.
Pe termen lung, prioritățile strategice enumerate de Câciu includ absorbirea fondurilor europene, stimularea investițiilor publice și private, reindustrializarea, dezvoltarea infrastructurii, consolidarea capitalului românesc, creșterea productivității și generarea de locuri de muncă cu salarii mai mari.
Există doar două căi de îmbunătățire a sustenabilității finanțelor publice: tăieri continue de cheltuieli sau construirea unei economii mai robuste. Câciu se declară adept al celei de-a doua variante, susținând că nu se poate construi o stabilitate fiscală durabilă pe o economie slăbită.
Avertismentul final vizează capacitatea statului de a transfera permanent povara dezechilibrelor structurale pe cetățeni. Frica de o eventuală scădere a ratingului nu trebuie să devină singurul motor al politicii economice. România trebuie să reducă deficitul fără a-și sacrifica viitorul.
Aceasta este definiția unei ajustări de calitate: una care generează încredere și stimulează creșterea, în loc de a o sufoca prin măsuri restrictive excesive.