Cum a analizat FMI decenii de strategii anti-tarifare?
Instanța de la Washington emite un avertisment sever: fluctuațiile majore ale costurilor pentru alimente și energie electrică nu vor mai reprezenta o anomalie izolată, ci se vor transforma într-o regulă stabilă. Conform analizei recente difuzate marți de Fondul Monetar Internațional (FMI), aceste crize ale costului de viață intensifică sărăcia, lovind cu o forță disproporționată familiile cu venituri modeste și amenințând echilibrul financiar al întregii planete.
Studiul face parte din al doilea capitol al viitoarei ediții a Raportului privind Perspectivele Economiei Mondiale, document care este programat să fie prezentat publicului în cursul acestei săptămâni.
În trecut, șocurile majore ale prețurilor la bunurile de consum zilnic erau considerate evenimente rare în istoria economică. Cu toate acestea, ultimii cinci ani au transformat aceste fenomen într-o sursă permanentă de tensiuni sociale și economice. Această tendință este alimentată de invazia Rusiei pe teritoriul Ucrainei, declanșată în 2022, precum și de conflictul din Orientul Mijlociu, izbucnit anul curent. Chiara Maggi, economistul principal al FMI care a coordonat această cercetare, a sintetizat esența problemei: „Pe scurt, crizele costului vieții. afectează stabilitatea prețurilor, reduc nivelul de trai și agravează inegalitatea”.
Analiza FMI a examinat trei decenii de strategii guvernamentale destinate atenuării creșterii tarifelor.
Pe baza acestor date, instituția a elaborat un model economic nou, care ia în considerare impactul neuniform al inflației asupra diferitelor categorii sociale. Logica este simplă: gospodăriile cu venituri mici alocă o pondere semnificativ din bugetul lor strict necesarului, cum ar fi hrana și energia. Prin urmare, orice majorare bruscă a tarifelor le afectează direct și imediat, fără posibilitatea de a absorbi șocul.
Un aspect critic evidențiat în raport privește modalitatea în care staturile aleg să intervina. Măsurile convenționale, cum ar fi plafonarea prețurilor sau reducerea impozitelor pe consum, pot implica costuri pentru guvern de trei până la șase ori mai mari decât sprijinul direcționat către cetățeni.
Situația devine chiar mai gravă în cazul subvențiilor acordate producătorilor, opțiunea preferată de anumite state. Conform calculelor FMI, aceste măsuri pot fi de 22 de ori mai costisitoare. Eficiența lor scade considerabil atunci când multiple țări implementează simultan astfel de politici.
Chiara Maggi a explicat că acest tip de sprijin ratează adesea ținta: subvențiile pentru producători au redus costurile bunurilor exportate, lăsând practic contribuabilii interni să finanțeze consumatorii din alte țări.
Cine este Shantayanan Devarajan, expert la Georgetown?
Shantayanan Devarajan, profesor la Universitatea Georgetown și fost economist al Băncii Mondiale, a conturat un tablou îngrijorător pentru economiile emergente. El a subliniat efectul cumulativ al prețurilor ridicate la petrol, al datoriei publice mari, al costurilor crescute ale împrumuturilor și al impactului schimbărilor climatice.
„Acest lucru se întâmplă într-un moment în care creșterea generală din țările cu venituri mici a atins cel mai scăzut nivel din istorie”, a declarat el într-o discuție video cu Maggi, transmisă marți.
Devarajan a îndemnat guvernele să implementeze reforme care să stimuleze creșterea și să limiteze consecințele negative ale războiului din Orientul Mijlociu.
Economistul a punctat și o schimbare de direcție observată în unele state: Creșterea a încetinit enorm. Unele țări, inclusiv Egipt și Indonezia, începuseră să renunțe la subvențiile generale în favoarea transferurilor de bani direcționate.
Știți, se spune: «Repară-ți acoperișul cât timp afară e soare».
Când izbucnește criza, este prea târziu pentru a introduce oricare dintre aceste măsuri, iar rezistența va fi uriașă, a adăugat el.
FMI susține că economia mondială a rezistat mai bine decât se temea instituția în fața șocului energetic provocat de conflictul din Orientul Mijlociu. Estimarea actuală indică o creștere globală de aproximativ 3% în 2026, o cifră aliniată cu prognoza FMI din iulie, dar inferioară mediei de 3,5% înregistrate în 2024 și 2025.
De notat că prognoza din luna iulie pornea de la premisa că războiul din Iran se va încheia tot în luna iulie.