Într-un mediu politic instabil
Andrea Chiș: Justiția e mai riguroasă astăzi decât în anii '90
Sistemul judiciar din România nu prezintă o imagine de obiectivitate absolută, ci, uneori, pare să fie restricționat de circumstanțe materiale și de lege care, deși ar trebui să asigure echilibrul, duc în schimb la deviații. Există momente în care parca ochiul judecătorului se îndreaptă spre accusati, iar deciziile devin susceptibile de influențe externe, chiar și de seducție provenită de la factori politici, agenți de afaceri sau alte personalități care respectă doar o regulă: cea de supraviețuire, asemănătoare cu legea junglei.
Pe parcursul anilor, publicul a convenat tacit cu magistrații, nutriind speranța că, poate, corupția ar putea fi eliminată din structura statului. Totuși, documentarul „Justiție capturată”, lansat de Recorder la sfârșitul anului trecut, a distrus această iluzie prin dovezi concrete.
S-a demonstrat că mecanismele de manipulare caracteristice celui de-al lumii politice funcționează fără deranj și în interiorul instanței judiciare: dosarele sunt conduce prin metoda numită „Coperta”, judecătorii neconsistenți sunt schimați brusc, chiar și noaptea, doar pentru a bloca pronunțarea unor hotărâri cu executare, se produc întârzieri successive până la momentul în care cauza devine prescrisă, iar funcționarii primesc apeluri telefonice de la superiores. Expresia „A sunat Lia” nu reprezintă doar o remarkă floare la o întâlnire de presă, ci devine un semnal moral al legăturilor patogene care infiltră sistemul judiciar.
Lumea Justiției s-a împărțit în două trupe distincte. Una, cu majoritate numerică, se concentrează pe aspecte materiale: orele de lucru, pensii privilegiate și alte facilități. Cealaltă, mai mică în număr dar mare prin principiu, este formată din magistrații care au demonstrat curajul de a vorbi deschis despre disfuncții. Invitatul de astăzi aparține exactamente acestei ultime categorii.
Andrea Chiș a confruntat Lia Savonea în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a denunciat în mod repetat interferențele politice din mecanismele judiciar și a fost propusă pentru funcția de ministru al Justiției în guvernul condus de Mureșan.
Deși această nominare avea semnificație simbolică și practică, guvernul nu a reușit să treacă de barajul votului în Parlament, deci proposta a rămas fără efect.
Totuși, întrebarea rămâne deschisă: ce schimbări ar fi putut produce Andrea Chiș în rolul de ministru al Justiției, chiar și într-un guvern fără perspective reale de supraviețuire?
Într-un mediu politic instabil, de ce a acceptat să fie propusă pentru un post pe care știa că nu are șanse reale de confirmare? nu are în obicei să renunțe la sarcinile dificole, chiar și când succesul nu este garantat. Înainte de a intra în CSM, a încercat deja o dată să acceseze un pozițiu de influență și n-a reușit de la prima încercare. Totuși, a înțeles că nu există un moment „perfect” pentru acțiune, ci că oportunitatea trebuie creată, nu așteptată.
Deși și a doua încercare nu a venit cu garanții de succes, a persistat, convaincându-se că unele lupte merită desfăsurate chiar și când probabilitatea de înfrângere este mare, pentru că lasarea nemăsurată a răului să predea fără a încerca cel minus să-l încetinească reprezintă o cedare inaceptabilă.
Care este, prin urmare, cea mai gravă deficiență a sistemului judiciar contemporan? Prima dificultate majoră este lentă cu care se rezolvă dosarele, un fenomen care se aggravă printr-o hotărâre recentă a CSM-ului, denumită formal „hotărârea despre normare”, dar care, în practică, blochează repartizarea aleatoare a cazurilor.
Conform acestui mecanism, după înregistrarea unui dosar, acestuia nu i se atribuie imediat unui judecător disponibil, ci este plasat în așteptare, respectând o ordine prestabilită de către CSM.
De exemplu, dacă se hotărăște că un judecător de judecătorie trebuie să privească un anumit tip de caz, toate alte dosare sunt întrerupte și depozitate într-un armar, rămânând acolo până nu vine rândul lor.
Acest lucru, de per se, afectează principiul de egalitate davanti la lege.
Concernând percepția lui Nicușor Dan, actualul președinte al CSM
Totuși, există un element încă mai troublant: președintele unei instanțe poate declara, în orice moment, că un anumit dosar trebuie judecat cu prioritate din motive „obiective”, chiar și dacă aceasta se află deja în așteptare. Andrea Chiș a confirmat că a fost martor la astfel de intervenții, rezultând în aplicarea unei forme de „justiție accelerată” doar pentru unele cazuri, în detrimentul altora.
Întrebarea dacă justiția a fost vreo dată mai rea decât în prezent găsește un A intrat în magistratură în anul 1994 și, cu toate eforturile sale, consideră că a lăsat sistemul într-o stare mai proastă decât l-a găsit. În acea perioadă, Inspecția Judiciară funcționa sub egida Ministerului Justiției, iar ea nu a simțit nici o formă de presiune comparabilă cu cea pe care o constată astăzi.
De ce nu a reușit să devină președintele CSM? a fost încălcată legalitatea.
Înclusiv cu sprijinul ministrului Justiției de la acea época, a fost ales un președinte interimar, în blatantă contradictorie cu prevederile Constituției, care interzice expres această configurare.
Concernând percepția lui Nicușor Dan, actualul președinte al CSM, Andrea Chiș afirmă că el deține acces complet la toate informațiile relevante și, prin urmare, ar trebui să fie cel mai informat cetățean din țara privind starea sistemului judiciar. El știe – sau ar putea să știe, dacă ar dori – ce se întâmplă în salile de judecată și în birourile de decizie.
Privind problema pensiilor speciale pentru magistrați, observă că termenul „special” a provocat reacții forte între colegi, deoarece este asociat adesea cu noțiuni de privilegiu nejustificat sau de excepție immorală.
Totuși, subliniază că judecătorii au nevoie de o pensie care să le asigure o vârstă de liniste, nu prin privilegiu, ci prin echitate.
Explică că funcția de judecător în România vine cu o serie mare de incompatibilități – probabil cele mai numeroase din Europa – care împiedică acumularea de venituri suplimentare.
În alte state, un judecător poate combina activitatea judicială cu predarea universitară sau cu alte roluri civice. În România, opțiunile sunt restricționate: se permite predarea la facultate sau formarea la Institutul Național al Magistraturii, dar combinarea acestor activitățile cu judecătoria este greu de realizat din cauza conflictelor de interes și a limitelor legale.
Astfel, multe restricții impedă construirea unui venit stabil și adecvat pentru pensionat.
Pentru a ilustra această situație cu date concrete, reamintește la începutul carierei sale: când a devenit judecător la Tribunalul Cluj în 1994, imediat după absolvirea facultății, salariul ei era de 150.000 de lei lunar. Totuși, această sumă era insuficientă pentru a acoperi cheltuielile de viață, mai ales că chiria unui apartament în Cluj era de 75.000 de lei – o jumătate din venit – și această sumă nu putea fi scutită din impozit.
Fără un partener financiar, nu ar fi putut trăi indipendent în acea oraș.
Acest exemplu, trăit personal, arată cum, chiar și la începutul anilor '90, condițiile materiale ale magistraților erau precare, iar prezentul, dacă biene mai tehnicizat, nu a rezolvat problema de bază: asigurarea unei existențe digne pentru cei care aplică legea.
Articolul aparține serii „OUTSIDER POLITIC” și a fost publicat inițial de Recorder sub titlul „Andrea Chiș: Azi e mai rau în Justiție decât în anii ’90”, marcând o contribuție semnificativă la debatele privind reforma judiciară în România.