Un copil născut astăzi nu va contribui imediat la economie
În luna iulie a anului 2026, numărul nașterilor în România a scăzut semnificativ, cu 589 copii mai puți decât în aceeași perioadă a anului anterior, adică o reducere de 4,2%, conform datelor publicate joi de către Institutul Național de Statistică (INS). Această scădere, deși pare modestă în valoare absolută, reflectă o tendință demografică alarmantă care are implicații largi, nu doar în termeni de număr de locuitori, ci și în ceea ce privește perspectiva economică a țării.
În acelasi interval de timp, s-au înregistrat 13.497 nașteri și 18.777 decese, ceea ce a dus la un sold natural negativ de 5.280 de persoane într-o singură lună. Deși discuțiile publice se concentrează adesea pe efectele directe – mai puțini copii, o populație în batrânețe și o creștere a presiunii asupra sistemului de pensii – există o dimensiune mai puțin vizibilă, dar deosebit de importantă: impactul economic al lipsei de nașteri.
Un copil născut astăzi nu va contribui imediat la economie, dar pe termen lung are potencialul de a genera producție economică semnificativă. Pentru a estima această valoare, în loc de a folosi salariul mediu sau contribuțiile fiscale – indicatori care nu reflectă adecvat productivitatea economică totală – s-a ales o metodă mai potrivită: raportarea PIB-ului national la numărul de persoane ocupate.
În 2025, România a avut un PIB de aproximativ 380 de miliarde de euro, iar numărul persoanelor ocupate a fost de circa 7,8 milioane. Aceasta duce la un PIB mediu anual de aproximativ 48.700 de euro pentru fiecare persoană activă pe piața muncii. Presupunând că un copil născut astăzi va intra pe piața muncii la vârsta de 22 de ani și va rămâne activ până la 65 de ani – adică 43 de ani de contribuție economică – nu putem simplu înmulți această valoare cu 43, deoarece un euro produs în viitor nu are aceeași valoare ca un euro produs astăzi, datorită inflației și a scăderii puterii de cumpărare.
Prin urmare, s-a aplicat un ajustament la valoarea prezentă, luând în considerare discountarea fluxurilor viitoare de producție.
Rezultatul obținut a fost de aproximativ 817.000 de euro – valoarea actualizată a producției economice pe care un individ o poate genera pe parcursul vieții active, bazată pe productivitatea medie curentă.
Cum afectează scăderea nașterilor viitorul economic al României?
Această sumă nu reprezintă „valoarea copilului” în sens moral sau afectiv, nici nu este suma pe care statul o va incasa direct sau venitul pe care persoana o va avea, ci este o măsură contrafactuală a contribuției economice potențiale, exprimată în termeni de astăzi.
Aplicând acest indicator la scale mai mari, pierderea de 10.000 de nașteri ar însemna o pierdere viitoare de PIB de aproximativ 8,2 miliarde de euro – echivalentul a peste 2% din PIB-ul actual al României. La 20.000 de copii în minus, pierderea ar ajunge la circa 16,3 miliarde de euro, iar la 50.000 de nașteri în moins, vorbim despre aproape 41 de miliarde de euro – o sumă comparabilă cu întreaga producție economică natională de peste un an.
Totuși, este esențial de precizat că aceste cifre nu reprezintă pierderi actuale din economia de azi. Ele descriu o producție economică hypothético-care ar fi putut fi generată în viitor, la distanțe de 20, 30 sau chiar 40 de ani. Sunt estimări contrafactuale, nu prognoze, și se bazează pe ipoteze semplificate: că fiecare copil ar intra pe piața muncii și ar rămâne activ până la pensionare, și că productivitatea medie a economiei ar rămâne stabilă sau ar evolua conform scenariului ales.
Nu sunt incluse în calcul variabilele reale precum costurile de educație și creștere a copilului, migrația internă și externă, rata de șomaj, variațiile în participarea la piața muncii, schimbările fiscale sau efectele macroeconomice ale schimbărilor demografice.
Deși aceste limite, analiza oferă o perspectivă valoroasă: demografia nu este doar o problemă de număr de locuitori, ci un factor profund legat de capacitatea economică viitoare a unei societăți. Fără o atenție adecvată la tendințele nașterilor, România riscă să-și compromită nu doar cohezionarea socială, ci și fundamentele creșterii economice pe termen lung.