Marian Staș, expert în pedagogie și management educațional?
România se confruntă cu un paradox remarcabil în sectorul educațional: deși cererea pentru pregătire academică suplimentară cunoaște o creștere constantă, transparența fiscală a acestor activități pare să fie în declin. Datele recente relevă o tendință îngrijorătoare, în care volumul real al meditațiilor oferite depășește semnificativ cifra veniturilor raportate oficial autorităților statului.
În timp ce mulți părinți investesc sume considerabile pentru a-și ajuta copiii să obțină rezultate superioare, o parte din profesorii care beneficiază de aceste încasări evită obligația de a declara aceste fonduri la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).
Situația a suferit o schimbare notabilă în anul 2025, marcând o ruptură față de anii precedenți, perioadă în care numărul cadrelor didactice care recunoșteau public veniturile din orele private era în progresie. Conform statisticilor, doar circa 12.500 de educatori, dintr-un contingent total de aproximativ 250.000 de profesori, au completat declarațiile fiscale și au plătit impozitul corespunzător pentru banii încasați din instruirea elevilor în regim particular.
Această cifră reflectă o scădere a numărului de formulare „Declarația Unică” depuse, ANAF înregistrând cu 300 mai puține documente de acest tip comparativ cu exercițiul financiar din 2024.
Discrepanța dintre realitatea de piață și rapoartele fiscale este subliniată de specialiștii din domeniu. Autoritățile au identificat venituri totale de aproximativ 370 de milioane de lei provenite direct din ședințele plătite de familiile elevilor. Totuși, experții consultati estimează că piața neformală, adică acea parte a serviciilor educaționale care nu trece prin contabilitatea statului, ar putea fi de cel puțin patru ori mai vastă.
Această estimare este susținută de analize care iau în calcul atât numărul mare de elevi care recurg la ajutor extern, cât și tarifele variate aplicate pentru aceste servicii.
Marian Staș, un cunoscut expert în pedagogie și management educațional, a ilustrat mărimea acestui fenomen printr-un calcul simplu. El a menționat că, dacă luăm o cohortă de 150.000 de elevi și presupunem că jumătate din ei, adică 75.000, se pregătesc pentru clasa a 7-a, iar trei sferturi din aceștia continuă cu pregătirea intensă în clasa a 8-a, situația fiind similară și pentru clasele a 11-a și a 12-a, volumul anual al tranzacțiilor ar putea atinge uşor pragul de 1,2 – 1,3 miliarde de euro.
Staș concluzionează că piața meditațiilor din România este mult mai mare decât sugerează datele oficiale, reprezentând un sector economic de anvergură.
Interesul pentru aceste servicii devine vizibil imediat după începerea noului an școlar.
Căutările online pentru cursuri suplimentare și ofertele de acest gen ating cote maxime încă din primele zile de septembrie.
Interesul pentru servicii suplimentare devine vizibil imediat după începutul anului școlar!
Pentru elevii din clasele terminale, în special cei din mediul urban, participarea la sesiuni de învățare suplimentară a devenit o rutină, chiar și înainte de a fi intrat în plină desfășurare a programului școlar.
Costurile variază considerabil în funcție de mai mulți factori, inclusiv localizarea geografică, formatul lecției (prezențial sau online) și structura organizatorică a pregătirii.
În zonele rurale sau în cazul cursurilor transmise digital, prețul unei ore de meditații se situează în jurul a 50 de lei.
Pe de altă parte, pregătirea individuală, realizată în centre specializate și însoțită de emiterea unei facturi, poate avea un tarif de până la 200 de lei pe oră.
Această diversitate de prețuri complică monitorizarea veniturilor reale, facilitând uneori ascunderea încasărilor.
O parte dintre consultanții din sfera educației atrag atenția asupra faptului că mulți profesori angajați în sistemul public caută să-și completeze salariile prin meditații, fără a declara aceste sume și fără a plăti impozitul de 10% obligatoriu. Această practică este corelată și cu măsurile de austeritate bugetară implementate acum un an, care au putut influența comportamentul fiscal al personalului didactic. Deși profesorii care obțin astfel de venituri sunt obligați să depună individual Declarația Unică la ANAF, presiunea economică și obișnuința contribuie la persistența sectorului neformal.
Pe lângă aspectele financiare, se discută și despre regulile de etică profesională.
Până la finalul anului curent, toți profesorii vor fi tenuti să semneze declarații de integritate.
Aceste documente vor conține o angajare prin care educatorii confirmă că nu oferă meditații propriilor elevi de la clasă, mecanism menit să prevină favoritismul și conflictul de interese în procesul de evaluare.
În contextul actual, Guvernul a stabilit deja cuantumul burselor școlare pentru perioada 2026-2027, asigurând suport financiar pentru elevi, inclusiv în perioadele de vacanță. Totuși, provocarea principală rămâne alinierea realității economice a educației private cu cadrul legal existent. Diferența dintre sumele declarate și valoarea estimată a pieței întregi stă la baza dezbaterilor privind veniturile care nu ajung la bugetul de stat, evidențiind necesitatea unei transparențe sporite în relația dintre profesori, părinți și autoritățile fiscale.