Constructorii se tem că investițiile vor înceta după închiderea PNRR!
Construcții: Patronatele semnalează un deficit major de lichidități în urma închiderii PNRR
Sectorul de construcții din România se confruntă cu o criză de fonduri, în ciuda finalizării etapei de execuție a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) la data de 31 august. Reprezentanții patronatelor din industrie susțin că au asumat o povară uriașă, gestionând aproape jumătate din totalul proiectelor finanțate prin acest mecanism european, însă bilanțul financiar reflectă o discrepanță alarmantă între volumul de lucrări realizate și suma efectivă recuperată de la Bruxelles.
Conform datelor prezentate de liderii industriei, constructorii au reușit să încaseze doar 3,1 miliarde de euro, ceea ce echivalează cu 33% din totalul de peste 9 miliarde de euro aferent proiectelor livrate.
Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), a intervenit public la conferința dedicată Zilei Constructorului pentru a clarifica această situație. El a afirmat că este improbabil ca un număr semnificativ de proiecte să fi rămas neîncheiate din vina firmelor de construcție. Pe parcursul implementării programului, condițiile necesare derulării contractelor nu au fost mereu îndeplinite, iar în majoritatea cazurilor în care au fost necesare mutări sau anulări de proiecte, vinovăția nu a aparținut constructorilor.
Erbașu a subliniat necesitatea ca România să se pregăsească din timp pentru perioada post-PNRR, având în vedere că se schimbă regulile de acces la fonduri pentru exercițiul financiar european 2028–2034.
Totodată, el a insistat asupra urgenței reevaluării legii actuale privind achizițiile publice, în contextul noii legislații europene care redefinește abordarea investițiilor în Uniunea Europeană.
Radiografia realizată de patronatele din industrie evidențiază că sectorul construcțiilor absoarbe o proporție semnificativă din resursele PNRR.
Daniel Pițurlea, vicepreședinte al FPSC, a detaliat că bugetul inițial al planului era de 29 de miliarde de euro, însă, după reducerea aplicată, s-a stabilizat la 21,4 miliarde de euro.
Din această valoare recalculată, aproximativ 9,45 miliarde de euro, adică 44,8%, reprezintă lucrări care trec prin șantierele companiilor specializate.
„Practic, aproape jumătate din întreg PNRR-ul trece prin șantierele firmelor de construcții”, a punctat Pițurlea, subliniind greutatea sectorului în economia națională.
Analiza detaliată relevă existența unor decalaje majore între stadiul fizic al proiectelor și fluxul de bani. Deși o parte consistentă a lucrărilor a fost finalizată, sumele corespunzătoare nu au fost recuperate integral de la Comisia Europeană. Pițurlea a explicat că problema a pornit de la incapacitatea multor antreprenori de a deconta lucrările respective. Chiar dacă în plan fizic lucrările erau la 50-60% și puteau fi terminate mai rapid, ele nu erau decontate decât în proporție de 5%, deoarece lipseau documentele necesare pentru certificarea lor.
De ce constructorii se confruntă cu un deficit major de lichidități?
Această situație a generat o presiune severă asupra lichidității companiilor, care au trebuit să finanțeze continuarea activității fără a primi contravaloarea muncii depuse.
La finalul programului, reprezentanții constructorilor au susținut că sectorul și-a îndeplinit rolul său în implementarea proiectelor, problemele majore nefiind generate de companiile de construcție. În cazul proiectelor de anvergură, constructorii au reușit să avanseze lucrările, deși contractele nu au avut întotdeauna condițiile optime pentru derulare.
Patronatele cer accelerarea proceselor de recepție și decontare, avertizând că, în absența lichidităților, proiectele finalizate sau aproape finalizate riscă să rămână blocate tocmai la capătul drumului.
Daniel Pițurlea a oferit cifre precise: în teren sunt certificate 64% din valorile contractate, în timp ce sumele efectiv încasate de constructori sunt doar 3,1 miliarde de euro, adică 33%.
Acest decalaj între lucrările executate și sumele recuperate de la UE afectează direct solvabilitatea firmelor.
O cauză identificată de liderii sectorului este capacitatea administrativă insuficientă a unor autorități locale care au preluat proiecte prin PNRR, fără a dispune de un aparat suficient de bine pregătit pentru urmărirea și certificarea lucrărilor. Pițurlea a afirmat că munca de execuție nu trebuie să fie suportată exclusiv de constructor, ci și de client.
El a criticat lipsa de asumare din partea administrației, menționând că există situații în care funcționarii nu își asumă semnarea documentelor necesare, ceea ce conduce la întârzieri și, în unele cazuri, la pierderea finanțărilor.
Ca soluție, FPSC propune simplificarea procedurilor pentru certificarea profesională obligatorie a companiilor, prevăzută în Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (CATUC), obligativitate care ar urma să intre în vigoare în iulie 2027.
Patronatele sugerează înființarea unui organism independent de certificare, denumit Asociația Română de Certificare a Operatorilor din Construcții (ARCOC).
Preocuparea principală a constructorilor vizează continuitatea investițiilor după finalizarea PNRR.
Mesajul transmis de patronate este unul de alarmă: s-a terminat PNRR-ul, iar nu există proiecte noi care să fie derulabile, deoarece majoritatea nu au cofinanțarea asigurată, chiar și cele pe fonduri europene în derulare.
Bugetul insuficient agravează criza de lichidități din construcții!
Problema este agravată de faptul că bugetul României a fost concentrat pe finanțarea PNRR, lăsând un spațiu bugetar insuficient pentru cofinanțarea proiectelor care ar trebui să preia ștafeta.
Erbașu a notat că proiecte precum podul Anghel Saligny au avut o valoare mai redusă decât se aștepta, în timp ce altele au fost anulate sau amânate, iar investițiile din fonduri proprii au fost mult mai reduse comparativ cu anii anteriori.
Erbașu avertizează că următorul exercițiu financiar european va impune un efort financiar mai mare din partea României. În viziunea sa, rata de cofinanțare ar putea ajunge la circa 40%, o cifră mult mai ridicată decât nivelurile obișnuite din finanțările europene anterioare. Un alt risc major identificat este migrarea forței de muncă către Europa de Vest. Trecerea de la vârful de activitate generat de PNRR la o perioadă cu mai puține proiecte creează riscul pierderii personalului calificat.
Erbașu a explicat că muncitorii nu sunt resurse interchangeabile pe termen scurt; sunt oameni cu familii, calificați, care pot pleca spre piețele vest-europene, unde există o cerere mare.
El a invocat exemplul Germaniei, care are un program de atragere a circa 200.000 de oameni calificați în construcții. În același timp, muncitorii mai puțin calificați sunt cei mai expuși riscului de șomaj în cazul unei reduceri bruste a activității.
Presiunea economică se simte și la nivelul producătorilor români de materiale de construcții.
Valentin Petrescu, prim-vicepreședinte al FPSC, a prezentat o imagine îngrijorătoare a industriei, arătând că sectorul este pe minus, iar industria prelucrătoare, care include producătorii de materiale, înregistrează o scădere a volumului de afaceri, în paralel cu creșterea prețurilor.
Un exemplu elocvent este piața tâmplăriei și a sticlei. Deși România dispune de capacități importante de producție, importurile au atins niveluri considerate excesive. În primele cinci luni din 2026, importurile de geam termoizolant ajunseseră deja la aproximativ 60% din totalul importurilor din anul precedent, conform datelor prezentate.
Ponderea importurilor provenite din state non-UE a crescut semnificativ. Petrescu a explicat că importul unui produs finit înseamnă pierderea valorii adăugate în România și punerea în pericol a capacităților industriale existente.
El a reclamat o concurență neloială, invocând diferențele de subvenționare și taxare dintre producătorii români și cei din afara UE, și a cerut o concurență loială, pornind de la aceeași linie de start.
Irinel Gheorghe, vicepreședinte al FPSC, a completat analiza, susținând că România a devenit mai puțin competitivă din cauza costurilor ridicate cu energia, a cheltuielilor cu forța de muncă și a lipsei de predictibilitate fiscală. El a menționat că, în ceea ce privește energia electrică, prețurile din România sunt cu peste 30-35% mai mari decât media Uniunii Europene, o diferență care erodează marja de profit a constructorilor și a producătorilor locali, consolidând argumentul pentru o intervenție politică mai fermă în gestionarea fondurilor europene și a pieței interne.