Statutul fiscal: Sucursala ca sediu permanent
Mulți antreprenori și directori financiari din grupuri internaționale cad într-o capcană periculoasă: cred că o sucursală românească, dacă nu emite facturi și nu are clienți proprii, poate funcționa „pe avarie”, fără obligații fiscale. Realitatea din teren este însă mult mai aspră. Din punct de vedere fiscal, orice sucursală deschisă în România este considerată un sediu permanent, fiind supusă impozitului pe profit conform legislației locale. Această realitate vine la pachet cu reguli stricte privind alocarea veniturilor, a cheltuielilor și, mai nou, cu provocările aduse de impozitarea minimă globală (Pillar 2).
Deși nu are personalitate juridică proprie, fiind doar o prelungire a companiei-mamă, sucursala din România este tratată fiscal ca o entitate autonomă.
Calculul profitului și principiul valorii
Cadrul legal este clar: articolele 8 și 36 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) definesc precis modul în care se calculează rezultatul fiscal al unui sediu permanent, impunând obligații de raportare cât se poate de reale.
O sucursală trebuie să își determine propriul profit impozabil, chiar dacă nu emite facturi către clienți externi. Veniturile și cheltuielile sunt analizate prin prisma principiului „arm's length” – adică la valoarea de piață. Scopul? Prevenirea transferului artificial de profit. Calculul impozitului devine astfel un exercițiu complex, care necesită o stăpânire impecabilă a legislației și a tratatelor de evitare a dublei impuneri.
Facturarea internă și prețurile de transfer
Întrebarea dacă o sucursală poate emite facturi este un laitmotiv în discuțiile cu autoritățile. Chiar dacă nu are clienți proprii, sucursala poate opera ca un centru de cost sau poate factura servicii către sediul central. În orice scenariu, atenție: toate tranzacțiile trebuie să respecte regulile prețurilor de transfer pentru a evita ajustările fiscale dureroase și sancțiunile ulterioare.
O temere frecventă este legată de impozitarea profitului la transferul către sediul central. În teorie, profitul deja impozitat în România nu ar trebui taxat din nou la remiterea către mamă, conform tratatelor internaționale.
Cum eviți riscurile fiscale și dubla impunere pentru sucursala ta?
Totuși, fiecare caz este particular și necesită o analiză riguroasă a clauzelor tratatului aplicabil.
Noile reglementări globale privind impozitarea minimă (Pillar 2) nu ocolesc sucursalele din România, mai ales pe cele care fac parte din grupuri multinaționale cu venituri consolidate mari. Aceste reguli urmăresc o impozitare minimă efectivă la nivel global și pot genera obligații suplimentare de raportare sau chiar plata unui impozit complementar.
Este o sucursală sau sediu permanent?
Acest ghid a fost realizat de experții Rentrop&Straton.
Pentru detalii suplimentare și studii de caz, consultați platforma Fiscalitatea. ro.