Cât de des se simte „mâna” din spate?
Sistemul de „pile, cunoștințe și relații” (PCR) pare încă să fie regulamentul nescris al administrației publice din România.
Un studiu sociologic recent, realizat de Centrul de Formare APSAP, scoate în evidență o criză de încredere adâncă în modul în care se angajează oamenii în stat.
Majoritatea funcționarilor publici consideră că multe concursuri sunt doar formalități, cu finalul cunoscut din start. Această percepție nu e uniformă: ea variază în funcție de cât de mult timp ai lucrat în sistem și cât de bine îți merge financiar.
De ce taci la serviciu?
Analizând Doar 26,6% susțin ferm că astfel de practici incorecte nu există în instituțiile lor. Detaliile sunt revelatoare: 34,4% dintre respondenți spun că fenomenul apare „uneori”, iar 20,3% afirmă că se întâmplă „frecvent”. Bogdan-Costin Fârșirotu, președintele APSAP, comentează că practic jumătate din forța de muncă din sectorul public vede selecția ca pe o scenă administrativă, unde actorii și rolurile sunt deja fixate.
Este o problemă structurală de legitimare: atâta timp cât peste jumătate dintre angajați pun sub semnul întrebării corectitudinea măcar unei părți din concursuri, sistemul pierde din credibilitate.
Există și un mecanism puternic de autocenzură. Peste 66% dintre bugetarii chestionați recunosc că își controlează strict exprimarea.
Vechimea contează?
Concret, 21,7% evită „în foarte mare măsură” să își spună gândurile, de frică de repercusiuni asupra carierei, iar alți 20% consideră că această reticență e „în mare măsură” prezentă.
La acestea se adaugă 24,5% care simt presiunea „într-o anumită măsură”. Doar o minoritate de 11,8% afirmă că o astfel de constrângere nu există deloc.
Fârșirotu subliniază că, prin adunarea acestor categorii, rezultă că 66,2% din eșantion simte o presiune reală asupra modului în care se pot exprima la locul de muncă.
Percepția asupra transparenței nu e aceeași pentru toți, ci depinde de vechimea în service. Pentru cei cu peste 25 de ani în sistemul public, 40% declară că întâlnesc „uneori” concursuri cu rezultat anticipat, iar 22,7% spun că fenomenul e frecvent.
Bani mai mulți, mai puțină suspiciune?
În contrast, angajații cu vechime scurtă, sub patru ani, sunt mai optimiști: 29,9% susțin că nu există concursuri de fațadă, față de doar 23,8% dintre veterani care împărtășesc aceeași opinie.
Tendința e clară: cu cât un funcționar petrece mai mult timp în administrație, cu atât devine mai critic și mai sceptic în privirea modului în care sunt organizate recrutările.
Factorul economic joacă, de asemenea, un rol important. Dintre bugetarii care încasează venituri lunare de peste 9.000 de lei, 33,9% declară că nu au observat situații în care rezultatele erau stabilite dinainte.
De ce funcționarii tac când concursurile par doar o formalitate?
Comparativ, această rată scade la 24,9% pentru colegii care câștigă sub pragul de 5.000 de lei. Discrepanța indică o posibilă corelație între statutul profesional sau ierarhic și gradul de expunere la practici neloiale în procesul de angajare.
Deși datele pun în lumina reflectoarelor o neîncredere ridicată în calitatea recrutării și un nivel alarmant de autocenzură, realizatorii studiului subliniază un aspect paradoxal. Percepția generală a angajaților asupra evoluției administrației publice rămâne mai degrabă optimistă. Aceasta contrazice, aparent, îngrijorările legate de mecanisme specifice, sugerând că, deși procesele punctuale de recrutare sunt văzute cu scepticism, imaginea de ansamblu a instituțiilor de stat este evaluată mai pozitiv decât ar indica cifrele brute ale nemulțumirii.
Sondajul, publicat pe 8 octombrie 2026, oferă o hartă detaliată a dislocărilor interne din sectorul public, arătând cum experiența, venitul și teama de consecințe modelează opinia funcționarilor privind integritatea sistemului.