Bătălia pentru fondurile de coeziune 2021-2027: cine va câștiga?
România rămâne unul dintre marii câștigători ai integrării europene, cel puțin din perspectivă financiară.
De la aderarea din 2007 și până astăzi, fluxurile de capital arată un avantaj net zdrobitor pentru București: am atras de la Comisia Europeană aproximativ 116,5 miliarde de euro, în timp ce contribuția noastră la bugetul comunitar a fost de doar 38,2 miliarde de euro.
Practic, pentru fiecare euro trimis la Bruxelles, în țară s-au întors trei, conform celor mai recente date furnizate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE).
Chiar dacă PNRR-ul atrage toate privirile în această perioadă, motorul principal de dezvoltare rămâne Politica de Coeziune.
Pentru exercițiul financiar 2021-2027, România are la dispoziție o „felie” de aproape 31 de miliarde de euro, bani care pot fi accesați până la finalul anului 2027.
De data aceasta, însă, nu mai vorbim despre o simplă alocare pasivă, ci despre o competiție acerbă.
Presiune uriașă pe selecția proiectelor: cum să rezistăm?
Interesul este atât de mare încât valoarea proiectelor depuse a depășit deja plafonul stabilit, semn că administrațiile locale și firmele au învățat, în sfârșit, să ceară bani europeni.
Dacă adunăm și cofinanțarea națională obligatorie, miza totală a programelor actuale urcă la aproape 42 de miliarde de euro.
Acești bani sunt împărțiți strategic: 22 de miliarde merg către șapte programe naționale mari, în timp ce restul de 9 miliarde sunt direcționate către cele opt regiuni de dezvoltare ale țării.
Până acum, cererea de finanțare a fost masivă, atingând pragul de 41,7 miliarde de euro, ceea ce acoperă practic întreaga alocare europeană disponibilă.
Cifrele raportate de MIPE descriu un entuziasm fără precedent: aproape 22.800 de proiecte au fost depuse în cadrul apelurilor deschise. Valoarea totală a acestor inițiative depășește 132 de miliarde de euro, o sumă colosală care pune o presiune imensă pe mecanismele de selecție.
Doar componenta europeană solicitată este de aproximativ 80 de miliarde de lei, adică de două ori și jumătate mai mult decât are România alocat în total.
Acest „exces de zel” al solicitanților obligă autoritățile să fie mult mai riguroase în alegerea proiectelor care primesc undă verde.
România, pe podiumul absorbției europene: suntem lideri!
În ceea ce privește execuția, situația pare promițătoare. Până în prezent, au fost semnate peste 10.300 de contracte de finanțare, cu o valoare eligibilă de 58 de miliarde de euro.
Interesant este că partea finanțată de UE în aceste contracte reprezintă deja 128% din alocarea prevăzută, o strategie de „supracontractare” menită să asigure că niciun euro nu rămâne necheltuit.
Alte 1.161 de proiecte se află acum pe ultima sută de metri, în etapa de semnare a actelor.
Dincolo de hârtii și semnături, contează banii intrați efectiv în conturi.
Până acum, România a încasat 11,31 miliarde de euro sub formă de prefinanțări și rambursări pentru proiectele în curs. Acest lucru înseamnă o rată de absorbție de 36,5%, cifră care ne plasează peste media europeană de 28,4%. Potrivit MIPE, acest ritm susținut ne urcă pe locul al doilea în Uniunea Europeană la capitolul sumelor absolute primite efectiv.
Calendarul este însă strâns. Deși termenul limită pentru cheltuirea banilor din actualul exercițiu este 31 decembrie 2029, cu posibilitatea unei prelungiri până în 2030, autoritățile încearcă să mențină cadența. Pentru a asigura transparența, ministerul a pus la dispoziția publicului o hartă interactivă unde oricine poate verifica cine sunt beneficiarii, unde se implementează proiectele și, mai ales, în ce stadiu se află investițiile făcute din banii contribuabililor europeni.