Ai primit o chitanță fiscală? E în regulă!
Ideea că UNBR încearcă să forțeze redactarea tuturor contractelor de către avocat s-a răspândit rapid.
Am citit destule lucruri de bază despre acest subiect: toate gospodăriile vor avea nevoie de un avocat, că nu mai poți cumpăra/vânzi/repara nimic, toate LLC-urile vor avea nevoie de un avocat pentru a redacta toate documentele, nu poți vinde o mașină fără un avocat, nu poți împrumuta bani fără un avocat.
O parte din basun. Teza de mai sus, care altfel este falsă, a devenit răspândită din motive evidente: 1. Nu mai contează nuanțele și ceea ce înseamnă ad probationem, ad validitatem sau cu excepția cazului în care legea prevede altfel; 2.
identifică un inamic (avocat). După cum este bine cunoscut, pentru succesul oricărei debateri publice este musele un inamic.
Un timp a fost magistrat, acum e avocat; 3.
hrănește ego-urile multor, pentru că, nu, acești oameni în fiecare zi încheie contracte printre cele mai importante, pe materialul rulant, așa că există riscul de a fi constant asistat și însoțit de un avocat.
Și de un bodyguard. Dragilor, realitatea e că de cele mai multe ori nimeni nu se interesează de contractele pe care le semnăm. Cele mai multe contracte sunt atât de nesemnificative încât legea nu necesită nici măcar o formă (scrisă sau autentică), cu acordul părților fiind suficient.
De exemplu, mergi la piață, îți iei cartofii. Ăsta e un contract. Sau dacă nu te duci la piață, te duci la cafeneaua de la colț, unde iei un matcha.
Nu ai nevoie de niciun formular autentic!
Și asta e un contract.
Dacă primești o chitanță fiscală, e în regulă, ai un document fiscal care, printre altele, confirmă vânzarea, dacă nu o primești, s-a întâmplat o mică evadare, dar e în regulă, în ceea ce te privește, vânzarea este valabilă oricum, doar că cineva nu vine să-ți ia matcha. Sau cafeneaua când comande boabe de cafea dintr-o brutărie pe whatsapp (Sal, am nevoie de un sac din Etiopia și unul din Guatemala, vă voi plăti săptămâna viitoare doamnă).
Și ăsta e un contract, biscuița livrează, colectează banii și emite o factură.
Desigur, uneori, având în vedere importanța contractelor pentru patrimoniul cetățenilor și pentru circuitul civil în general, legea impune ca contractul să fie încheiat în formă autentică, adică să se adreseze notarului, astfel încât notarul să se asigure că persoana care vinde gazonul sau penthouse-ul cu jacuzzi este proprietarul însuși și că el o vinde de bunăvoie, neinhibită de oricine și cu voința nealterată a alcoolului sau a etnobotanicii. Printre aceste forme autentice se numără donații, ipotecile și câteva altele, toate având un impact asupra portofelului. Uneori, nu ai nevoie de formularul autentic, dar legea încă cere formularul scris pentru ca contractul să fie valabil. Oricum, nu e mult: chiria, încrederea, ipoteca, poate câteva mai multe.
Dar mi-e greu de crezut că chiriașii și administratorii au sărit în nervositate când au văzut factura.
Uneori, nu aveți nevoie de nici un formular autentic, nu aveți nevoie de nici un formular scris pentru a obține contractul făcut, dar este bine să o obțineți în scris dacă doriți să dovediți ceva: de exemplu, la o comisionă, este destul de greu să dovediți că acea persoană vă datorează o comisionă pentru că l-ați ajutat cu tranzacțiile X dacă nu aveți un fir în buzunar. Același lucru este valabil și în cazul parteneriatului de acțiuni, al contractului de societate sau al tranzacției. Și mai sunt câteva.
Ideea este că cele mai multe contracte convenționale, vânzarea diverselor bunuri mobile (ați cumpărat un cuptor cu microunde la firmă), furnizarea diverselor servicii (ați sunat instalatorul pentru a repara chiuvetă), ați comandat returnarea bunurilor la supermarket, toate acestea sunt contracte consensuale, pentru care legea nu necesită ca acestea să fie scrise pentru a fi valabile sau pentru a fi dovedite: aveți o factură, un extract, un chitanță, aveți suficient. Ce face UNBR: Ei bine, în primul rând, nu se aplică atunci când legile existente prevăd modalități specifice de încheiere a contractelor, adică în caz contrar.