Verificarea fiscală devine mai sofisticată?
În anul 2026, Autoritatea Națională a Administrării Fiscale (ANAF) schimbă radical modul în care efectuează controalele.
De la o abordare care se baza pe prezența documentelor justificative, autoritatea trece acum la o analiză mult mai profundă a coerenței datelor fiscale ale contribuabililor.
În trecut, o inspecție fiscală se axa în principal pe verificarea facturilor, contractelor și altor documente. Astăzi, îmbunătățirile în procesarea informațiilor permit ANAF să realizeze analize mult mai complexe. Cu acces la un volum enorm de date, agenția poate compara informațiile din diferite declarații, deconturi de TVA, sistemul RO e-Factura și alte surse, pentru a identifica eventualele discrepante.
Această transformare este confirmată de avocatul Călin Stan, potrivit căruia, focusul se mută treptat de la verificarea izolată a unei tranzacții spre evaluarea integrității întregii activități economice ale unei companii. În loc să se concentreze pe aspecte formale – cum ar fi existența hârtiilor – inspectorii acum analizează cum evoluionează datele în ansamblu, pentru a verifica dacă acelea reflectă realitatea economică din spatele declarațiilor.
Deși menținerea unui dosar complet de documente rămâne importantă, în noul sistem, aceste hârtii nu mai sunt singurul criteriu de evaluare. Datele publicate de ANAF pentru 2026 arată că autoritatea verifică dacă informațiile declarate de contribuabili sunt în acord cu cele din alte baze de date. De exemplu, veniturile declarate pentru impozitul pe profit trebuie să fie coerente cu valorile din deconturile de TVA, cu declarațiile informative și cu datele transmise prin RO e-Factura.
Datele devin cheia verificării!
Dacă apar nesupuneri între aceste surse, acestea pot deveni punctul de plecare pentru anchete suplimentare sau pentru corecții fiscale.
Conform lui Călin Stan, riscul fiscal nu mai vine doar din lipsa documentației, erorile de calcul sau interpretările greșite ale legii, ci și din dificultatea de a alinia diferite fluxuri de date interne.
Astfel, o firmă poate avea toate documentele necesare pentru o operațiune, dar va trebui să explice și logica care le leagă între ele, în toate sistemele și rapoartele în care apar.
Un alt domeniu unde controalele se pot intensifica este reprezentat de serviciile prestate între companiile din același grup. Acestea pot include activități de management, IT, HR, consultanță sau alte forme de sprijin oferit de o entitate din grup către o filială din România. În aceste cazuri, nu suficientă este doar prezența unui contract și a unei facturi – firma trebuie să dovedească că serviciile au fost efectiv livrate și că au adus un beneficiu real.
Conform lui Călin Stan, „documentația este o condiție necesară, dar nu și suficientă”. Inspectorii pot analiza atât calitatea prestării serviciilor, cât și impactul acesteia asupra afacerii. O altă problemă importantă o reprezintă tranzacțiile între entități afiliate și respectarea regulilor privind prețurile de transfer. În cazul împrumuturilor intra-grup, ANAF poate verifica dacă dobânzile sunt corecte și dacă condițiile financiare reflectă o relație echitabilă, fără favorizări.