Legislația europeană se opune reglementărilor naționale!
Hotărârea adoptată recent de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) redeschide dezbaterea privind modul corect de calcul al drepturilor salariale ale cadrelor didactice care își combină activitatea din norma întreagă cu ore suplimentare remunerate. Printr-o decizie emisă în data de 8 octombie 2026, instanța europeană a clarificat statutul juridic și financiar al profesorilor care dețin simultan un contract pe durată nedeterminată cu normă completă și unul pe durată determinată, cu fracțiune de normă, în sistemul de plată cu ora.
Această intervenție judiciară are ca punct de plecare cauza C-706/23, inițiată în urma conflictului dintre Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Vaslui și Uniunea Sindicală „Didactica” Vaslui, entitate care a reprezentat interesele a 14 angajați afectați de această situație.
Procesul a izbucnit deoarece, în perioada cuprinsă între anii 2019 și 2022, instituția de învățământ a procedat la stabilirea drepturilor pentru concediul anual exclusiv pe baza veniturilor generate de contractul de bază, ignorând complet contribuția financiară și efortul depus prin activitatea din regim de plată cu ora. CJUE a constatat că această metodologie de calcul este în contradicție directă cu principiile dreptului european.
Conform interpretării oferite de Curte, un concediu „plătit” nu se limitează la simpla acordare a unor zile libere, ci impune menținerea unui nivel de remunerație echivalent cu cel din perioadele de activitate efectivă.
Astfel, lucrătorul are dreptul să primească, în intervalul de repaus, aceleași venituri obișnuite.
CJUE a subliniat explicit că valoarea remunerației destinate concediului minim anual plătit nu poate fi inferioară mediei veniturilor standard obținute de angajat în momentele în care prestă efectiv munca.
Prin urmare, legislația europeană se opune oricărei reglementări naționale care, la calcularea salariului aferent concediului, să omită timpul real lucrat și sumele încasate în cadrul celui de-al doilea contract, cel pe durată determinată. O altă componentă esențială a deciziei vizează indemnizația de hrană. În cazul celor 14 profesori din Vaslui, această sumă era atribuită doar pentru activitatea desfășurată prin contractul principal, fiind neglijată pentru orele suplimentare. Totuși, Curtea a stabilit că indemnizația de hrană constituie o parte integrantă a pachetului salarial și intră în definiția „condițiilor de încadrare în muncă”.
Deoarece această indemnizație este o componentă a veniturilor lunare, acordată independent de cheltuielile reale efectuate pentru masă, ea nu poate fi exclusă din drepturile profesorului care lucrează și în baza unui contract de plată cu ora.
Cum afectează contractele cu ora drepturile salariale?
Dreptul european interzice practicile prin care indemnizația de hrană este recunoscută doar pentru timpul efectiv lucrat în baza contractului de bază, lăsând neacoperită activitatea din cel de-al doilea contract. De aceea, suma respectivă trebuie distribuită proporțional cu timpul lucrat, conform principiului „pro rata temporis”. Mai mult, această indemnizație aferentă activității din plata cu ora trebuie inclusă obligatoriu în baza de calcul pentru stabilirea remunerației corespunzătoare concediului anual.
Impactul acestei hotărâri este amplificat de faptul că se referă direct la dispozițiile existente în ordinele Ministerului Educației. Atât Ordinul nr. 5559/2011, cât și Ordinul nr. 4050/2021 stipulau clar că cadrele didactice active, care prestează și activitate în regim de plată cu ora, beneficiază de concediu plătit exclusiv pentru funcția de bază, pentru care s-a semnat contractul de muncă.
Inițial, Tribunalul Vaslui a statut în favoarea angajaților în luna martie a anului 2023, invalidând aplicarea acestor prevederi ministeriale.
Ulterior, școala a contestat această sentință la Curtea de Apel Iași, instanță care a decis să sesizeze CJUE cu întrebări referitoare specific la modul de plată a concediului și a indemnizației de hrană în cazurile de cumul între norma întreagă și contractul de plată cu ora.
În analiza sa, Curtea a reținut că, prin intermediul contractelor de plată cu ora, profesorii din litigiu înlocuiau colegi pe posturi vacante și exercitau atribuții identice cu ale acestora. Deoarece situațiile sunt comparabile, caracterul temporar și parțial al celui de-al doilea contract nu justifică un tratament salarial defavorabil. Argumentul conform căruia diferențele ar putea fi justificate prin necesitatea asigurării continuității actului educațional a fost respins.
CJUE a precizat că reglementarea națională nu este justificată în raport cu acest obiectiv, deoarece excluderea veniturilor din plata cu ora din calculul concediului nu are nicio legătură directă cu menținerea fluxului didactic.
Ce înseamnă concret această decizie pentru profesioni? Este important de reținut că hotărârea nu impune acordarea unui al doilea concediu de odihnă de 62 de zile pentru contractul secundar. Litigiul se concentrează pe aspectele financiare, adică pe sumele percepute pentru concediu, nu pe durata suplimentară a zilelor libere. Pentru situația analizată, se impune ca veniturile din plata cu ora să nu fie ignorate la calcularea remunerației pentru concediul anual.
Indemnizația de hrană trebuie acoperită și pentru contractul de plată cu ora, proporțional cu timpul lucrat, iar această sumă trebuie integrată în calculul final al salariului de concediu.
Deși CJUE nu a fixat sumele exacte pe care cei 14 angajați trebuie să le primească, dosarul revine acum Curții de Apel Iași, care va trebui să soluționeze cauza respectând interpretarea oferită de instanța europeană. Decizia CJUE are caracter obligatoriu și pentru toate celelalte instanțe naționale care vor fi sesizate cu probleme similare, asigurând astfel o uniformitate în aplicarea dreptului european în materia drepturilor salariale ale cadrelor didactice din România.