Licitație evitată prin „tăierea” contractului?
Fragmentarea achizițiilor publice a devenit o metodă tot mai des întâlnită pentru a ocoli regulile stricte ale licitațiilor deschise, totul pentru a direcționa banii către firme „de casă”. O anchetă recentă a Ziarului de Iași scoate la iveală cum Primăria Țibănești, condusă de primarul liberal Neculai Munteanu, a aplicat această rețetă pentru un proiect energetic.
În loc să organizeze o licitație transparentă pentru parcul fotovoltaic pe care vrea să-l ridice, administrația locală a spart proiectul în două tranșe. Rezultatul? Două contracte atribuite, la doar 24 de ore distanță, către firme controlate de aceeași persoană.
Valoarea totală depășește 20.000 de euro, pragul care ar fi impus o procedură mult mai riguroasă.
Totul a început pe 8 octombrie 2026, când primăria a bătut palma cu firma Hah Building Solutions, administrată de Andrei Traian Pop. Contractul, în valoare de 40.000 de lei (fără TVA), viza studiul de fezabilitate pentru viitoarea investiție.
A doua zi, pe 9 octombrie, aceeași instituție a mai semnat un contract, de data aceasta cu Energoro Consulting SRL, pentru consultanță în vederea depunerii dosarului de finanțare europeană.
Cine a încasat banii publici?
Suma: 50.000 de lei fără TVA. Coincidență sau nu, și această a doua firmă este controlată de același Andrei Traian Pop, având-o ca administrator pe soția sa, Andreea Butnariu-Pop.
Deși obiectivul comunei – ridicarea unui parc fotovoltaic cu fonduri de la Ministerul Energiei – este unul legitim, modul în care au fost împărțite contractele ridică semne mari de întrebare. Situația amintește de un caz similar din comuna Rediu, unde o familie a reușit să câștige contracte pentru aceeași lucrare prin firme diferite.
Întrebat despre această strategie, Andrei Traian Pop susține că a vrut doar să maximizeze șansele de succes ale proiectului, menționând că plata pentru consultanță este condiționată de reușita finanțării.
Totuși, istoricul său arată o relație strânsă cu banul public, cu contracte de sute de mii de lei în ultimii ani.
Prin această manevră de „divizare” a unei singure necesități tehnice, primăria a reușit să concentreze fondurile în mâna unui singur afacerist, evitând astfel competiția reală pe care o presupune o licitație deschisă.