De la activism civic la „Legea mirosurilor”?
Rodica Militaru știe bine ce înseamnă să fii femeie într-o lume dominată de bărbați. Într-un mediu public puternic marcat de prezența masculină, regulile jocului sunt adesea mai stricte pentru reprezentantele sexului feminin.
Ai nevoie de un efort triplu ca să ți se recunoască autoritatea profesională.
Nu o spune doar din cărți, ci din propria-i experiență: la primul ei job de după facultate, ca inginer proiectant, un coleg i-a tăiat-o scurt – ca să fie luată în serios, trebuia să muncească de trei ori mai mult decât un bărbat.
Povestea ei în politica mare a început în 2016, când a pus umărul la înființarea filialei USR din Timișoara, ca membru fondator. De atunci, s-a implicat activ atât în partid, cât și în administrația locală, bătând la pas domenii grele: urbanism, salubritate, mediu și gestionarea maidanezilor.
Ce înseamnă să faci politică pe bune?
Unul dintre momentele de care este cel mândră pe tărâm legislativ rămâne contribuția la adoptarea, în 2020, a cunoscutei „Legi a mirosurilor”.
Astăzi, la rubrica dedicată femeilor în funcții-cheie, Rodica Militaru preferă să vorbească fără fasoane despre rolul său de vicepreședintă a filialei locale și consilier local. Într-un consiliu de 27 de membri, munca înseamnă ședinte lungi, analize la sânge ale proiectelor de hotărâri, amendamente și legi locale.
În biroul filialei, unde sunt 15 oameni, pune umărul la treabă ca totul să meargă ceas. A rescris texte legislative ciuruite și a dus proiecte bune până la capăt.
Ce a făcut-o să intre în arena politică?
Lucrurile s-au mai schimbat de pe vremea când era tânăr inginer, dar presiunea de a demonstra constant că ești competentă a rămas la fel. Iar marea provocare nu e doar biroul, ci veșnica jonglerie între carieră și familie, un echilibru fragil în care rareori le poți face pe toate la perfecție.
N-a fost un impuls de moment.
Până în 2016, frustrarea acumulată – acel punct în care „s-a vărsat paharul” – a convins-o că schimbarea reală nu se face de pe margine, ci din interiorul sistemului.
Când se uită după modele, le admiră pe Paula Romocean și pe Diana Buzoianu pentru rigoare, profesionalism și onestitate, dar găsește inspirație și în energia colegelor de partid care trag la fel de greu.
Oare se poate schimba sistemul din exterior?
spiritul de servitor public? Scânteia implicării publice s-a aprins însă în 2007, când a pornit o revoltă urbană la Timișoara împotriva celebrelor „blocuri între case” ridicate ilegal. S-a bătut corp la corp cu primarul de atunci și cu funcționarii din primărie.
A fost o luptă dură, dar determinarea ei și capacitatea de a strânge oameni în jurul aceleiași cauze au dat roade: a anulat în instanță hotărâri ilegale de consiliu local și a pus umărul la schimbarea legislației de urbanism.
Atunci a înțeles o regulă de aur: sistemul nu se repară strigând de pe trotuar, ci intrând în joc.
E sau nu un model pentru alte femei?
Privind în urmă la momentul 2016 și la crearea USR Timișoara, nu regretă nimic. Dimpotrivă, salută energia de azi și îl menționează pe Dominic Fritz, un om care, în ciuda atacurilor constante, merge înainte.
Vorbește cu respect și despre colegii care nu și-au pierdut compasul și înțeleg ce înseamnă să fii cu adevărat în slujba cetățeanului, nu a intereselor de grup.
Întrebată dacă se vede un model, evită etichetele mari. Se bucură însă că la începuturile USR Timișoara a găsit un grup divers de femei, de toate vârstele și din domenii diferite.
Această varietate a sudat echipa, a adus sprijin reciproc și a transformat fiecare zi într-o lecție învățată împreună.