Cum sunt privite, de fapt, femeile în funcțiile-cheie?
Perspectiva de gen în administratie locală: Provocările integrării reale a femeilor în decizii, conform analizei unui consilier din Timișoara
Discuția privind prezența și impactul femeilor în structurile de putere nu se mai limitează la simple statistici, ci vizează transformarea fundamentală a modului în care se iau deciziile care ne afectează viața zilnică. În contextul actual, unde România se confruntă cu un dezechilibru persistent în funcțiile politice de conducere, vocea celor care trăiesc această realitate din interior devine crucială.
Larissa Mihala, consilier local în municipiul Timișoara, oferă o perspectivă detaliată asupra dinamicii de gen în politică și administrație, subliniind diferența dintre egalitatea formală și cea de șanse.
Cariera sa în sfera publică a luat forma unei evoluții organice, pornind din implicarea civică intensă din anul 2018. La acea vreme, atragerea sa către mentalitatea specifică USR a marcat începutul unei trajectorii care a culminat, în 2024, cu obținerea primului mandat de consilier local.
Selecția sa pe un loc eligibil în cadrul listei Alianței Timișoara Unită s-a bazat direct pe expertiza sa solidă în domeniul Sănătății, demonstrând că competenta tehnică rămâne un factor decisiv pentru accesul în administrație.
Larissa Mihala abordează subiectul „femeilor în funcții-cheie” prin prisma a două dimensiuni distincte, dar interconectate: una cantitativă, referitoare la numărul de reprezentante prezente în instituții, și una calitativă, care examinează nivelul de pregătire, gradul de implicare și capacitatea de a influența agenda publică. Analiza sa evidențiază că simpla prezență numerică nu este suficientă dacă nu este însoțită de o putere reală de decizie.
Când este întrebată despre semnificația prezenței feminine într-un mediu istoric dominat de bărbați, consilierea subliniază că epoca în care statutul de cetățean al femeii era pus la îndoială a trecut de mult timp. Provocarea cu care se confruntă generația actuală nu mai este demonstrarea drepturilor depline, ci convertirea egalității juridice într-una practică, bazată pe șanse egale. Datele actuale ale Parlamentului românesc ilustrează clar acest decalaj: deși femeile constituie 51% din totalul populației naționale, ele ocupă doar aproximativ 23% din mandatele parlamentare. Acest cifre indică faptul că România se află încă într-o fază incipientă a echilibrării de gen în funcțiile politice superioare.
În ceea ce privește sursele de inspirație, Larissa Mihala recunoaște că nu a avut un singur model fix de politician, indiferent de gen. Aprecierea sa a fost îndreptată constant spre indivizii care își exercitau atribuțiile cu integritate, profesionalism și un respect autentic față de cetățeni. Mai mult decât personajele politice consacrate, o-au motivat acei oameni care au avut curajul de a interveni activ pentru a schimba realitatea din comunitățile lor. Preferința sa se orientează spre persoanele cu o Momentul de inflexiune spre politică a coincis cu anul 2018, perioada marcată de protestele masive împotriva guvernării conduse de PSD și de figura lui Liviu Dragnea.
Participarea activă la aceste mișcări de stradă a dus la o introspecție profundă: simpla prezență în proteste nu era suficientă pentru a genera schimbări sustenabile.
Convingerea că modificarea reală necesită o implicare directă în procesul decizional a fost catalizatorul care a transformat nemulțumirea civică într-o carieră politică.
Totul pentru rezolvarea problemelor reale din Timișoara!
Pentru ea, acest pas a fost o continuarea naturală a angajamentului civic, nu o alegere strategică de carieră, ci o asumare a responsabilității de a corecta aspectele pe care le considera defectuoase.
Motivația principală a rămas ancorată în rezolvarea problemelor concrete din Timișoara. Interacțiunile cu cetățenii au scos la iveală preocupări recurente, precum siguranța urbană, calitatea scăzută a serviciilor publice și transparența în cheltuirea banilor publici. Deși nu a intrat în politică cu intenția declarată de a deveni un simbol pentru alte femei, recunoaște că prezența sa poate avea un efect de catalizator.
Dacă vizibilitatea sa în administrația locală încurajează alte femei să se implice în viața publică, aceasta consideră acest lucru un beneficiu major.
Un rol important în această motivație l-a avut și admirația pentru Dominic Fritz, apreciat pentru stilul său onest și civilizat de a gestiona afacerile comunitare, fapt care a generat dorința de a face parte din echipa sa, de a contribui la proiectele sale și de a învăța din experiența sa.
Contrar așteptărilor comune, consilierea nu a simțit presiunea prejudecăților legate de gen în cadrul Consiliului Local Timișoara. Dimpotrivă, observă o dinamică pozitivă în care numeroase inițiative valoroase și proiecte substantive sunt propuse de colegele sale, primind apoi sprijinul și voturile colegilor bărbați. Experiența sa sugerează că greutatea argumentelor și utilitatea practică a unei propuneri contează mult mai mult decât genul persoanei care o formulează, indicând o maturizare a dezbaterilor interne.
Privind la modul în care partidele politice gestionează în prezent tema reprezentării feminine, Larissa Mihala identifică progrese clare comparativ cu anii precedenți, dar recunoaște că drumul este încă lung. Ea avertizează împotriva percepției că prezența femeilor este o simplă obligație de imagine sau o bifă administrativă pe liste electorale.
Accesul real al femeilor la poziții cu putere de decizie este esențial, deoarece diversitatea perspectivelor duce la decizii mai bine fundamentate atunci când se discută proiecte care impactează întreaga comunitate.
Un contrast remarcabil emerge când se analizează rezultatele academice: femeile obțin frecvent performanțe cel puțin egale, iar în multe facultăți chiar superioare celor ale bărbaților. Totuși, când se examinează structurile de conducere din instituții, companii sau administrații, ponderea masculină rămâne semnificativ mai mare. Această disonanță ridică o întrebare legitimă: dacă competențele și pregătirea există, de ce ele nu se reflectă proporțional în pozițiile de decizie? Dezbătarea despre discriminare nu implică neapărat bariere explicite, ci se concentrează pe obstacole subtile, precum stereotipurile persistente, așteptările sociale, distribuirea inegală a responsabilităților familiale sau rețelele profesionale tradițional masculine, care modelează parcursul carierei.
Concluzia sa este clară: o societate modernă trebuie să valorifice competența ca pe un criteriu primordial, indiferent de genul persoanei.