Planul de criză din 2023 e baza sistemului actual?
România a pregătit un plan de urgență pentru iarnă, destinat să gestioneze eventualele probleme la pieța gazelor când timpul se răcește.
Conform informațiilor de la Ministerul Energiei, transmise la HotNews, acest mecanism devine activ doar în cazul în care livrările obișnuite de gaz natural sunt blocate și pieța nu mai poate echilibra ofertele și cererile prin metode obișnuite.
În astfel de circumstanțe, autoritățile au stabilit o ordine clară: casele oamenilor și instituțiile vulnerabile – precum spitalele sau școalele – primesc întotdeauna prioritate în accesul la gaz.
Dar dacă situația ajunge la un punct critic, guvernul are dreptul să impună raționalizări stricte, în special la marile fabriki industriale. Aici nu se mai folosesc regulile pieței – statul intervenie direct cu măsuri administrative.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a lăsat cuvântul clar: ar trebui să se încheie contractele pentru importul de gaze destinate iernii repede, înainte ca sezonul să înceapă, în stedetă să se lase decizia în mâinile furnizorilor. El a sugerat și un mod de a susține presa independentă – prin abonare la HotNews Premium – pentru a menține o supraveghere publică constantă, indiferent de preferințele politice.
Planul de intervenție în situații de criză pe piața gazelor, în vigoare din 2023, este baza acestui sistem. El spune cine face ce: autoritățile naționale, operatorii de rețea și companiile de gaz au roluri bine definite. Există și reguli pentru comunicarea cu Bruxelles. Scopul?
Oprește efectele unui întrerupere bruscă a livrărilor și evită un colaps total al sistemului de alimentare, fie că e vorba de o familie, o fabrică sau un spital.
Planul împarte criza în trei nivele, nu ca niște pași rígidi, ci în funcție de cât de greu e lovitură.
Prima faze – alerta timpurie – e când se vad primele semne de problemă: administratorii se uită mai atent la datele pieței și cresc frecvența verificărilor.
Faza de urgență semnalează pericolul!
A doua faze – alertă propriu-zisă – apare când problemele în lanțul de aprovizionare devin serioase, dar piața încă poate se adapta prin tranzacții obișnuite.
A treia faze – urgență – e poziția de pericol.
Se activează doar când nu mai există nicio soluție de pieță care să acopere cererea de gaz.
În acest moment, statul ia controlul și poate ordona măsuri care nu se mai bazează pe oferta și cererea – ci pe necesitatea de a păstra funcționația esențială.
Aceste nivele nu trebuie urmate în ordine stricta. Depinde de cât de mare e șocul și cât repede afectează siguranța aprovizionării.
Când se ajunge la criza, prima reacție e să se găsească mai mult gaz: se crește producția internă, se folosesc rezervele strategice și se accelerează importurile. Dacă e nevoie, chiar și gazul din stocurile tehnice ale depozitelor poate fi folosit – în limitele ce permite infrastructura.
Dacă și asta nu e suficiente, atunci vine raționalizarea. Se reduc consumurile în general și, ca ultimă soluție, se întrerupe alimentarea la unele clienți industriali.
Totdeauna, però, casele și serviciile esențiale – apă, căldură, sănătate – rămân la prima linie.
Deși planul nu numește explicit ce fabriki vor fi afectate, se specifică că Transgaz va calcula cât trebuie să se reducă consumul, bazându-se pe prognozele meteo și de energie pentru următoarele 72 de ore.