Ce este sabotajul organizat de Federația Rusă?
Temele de fond ale războiului hibrid rusesc: SRI dezvăluie cum se recrutează ținte vulnerabile și cum se ascunde sursa atacurilor
Într-o declarație publică difuzată pe platforma Antena 3 CNN, Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al Serviciului Român de Informații (SRI), a detaliat mecanismele prin care Federația Rusă își desășoară operațiuni de sabotaj pe teritoriul românesc. Oficialul a subliniat că rețelele de spionaj moscovite se concentrează pe atragerea cetățenilor aflați în dificultăți financiare sau sociale, scopul fiind atingerea infrastructurii critice naționale. Aceste acțiuni clandestine sunt considerate extrem de complexe deoarece utilizează intermediari din alte țări pentru a masca originea reală a atacului. Țintele agresiunii hibride cuprind facilități industriale, obiective militare și noduri energetice, iar procesul de recrutare se desfășoară rapid prin intermediul rețelelor de socializare.
Marincea a demontat eroarea comună care asociază spionii cu agenți ultra-antrenați de tip James Bond, explicând că realitatea operațiunilor este mai simplă și mai plictisitoare. Aceste acțiuni încep adesea cu o cerere banală pe o rețea socială, în care un cetățean este oferit o sumă de bani disproporționat de mare pentru o sarcină care pare inițial inofensivă, cum ar fi fotografierea unor puncte strategice.
Coordonatorii ruși exploatează la maximum slăbiciunile sociale ale celor recrutați, vizând persoane vulnerabile, cu probleme financiare, cu antecedente penale sau excluse din grupurile sociale din care fac parte.
Sabotajul este acea acțiune ostilă, organizată sau coordonată în favoarea Federației Ruse, cu scopul de a distruge sau de a perturba anumite obiective sau activități care pot afecta securitatea națională. Concret, o infrastructură energetică din România, un obiectiv militar sau un obiectiv industrial pot fi afectate de aceste acte de sabotaj. Face parte din acțiunile hibride ale Federației Ruse, pe care le-a demarat odată cu invazia din Ucraina.
Acțiunile de sabotaj, ca parte a războiului hibrid, pot începe printr-o simplă solicitare pe o rețea socială, prin care i se oferă unui cetățean o sumă de bani, în general, mult mai mare față de cerință, a declarat Marincea.
Pentru a ilustra amploarea rețelelor proxy finanțate de Moscova, SRI a făcut publice date specifice despre numărul cazurilor gestionate. Nu vă imaginați că cei care efectuează acte de sabotaj sunt un fel de James Bond sau de spioni foarte bine antrenați. După cum ați putut vedea din cazurile pe care Serviciul Român de Informații le-a făcut publice începând cu 2024 încoace, noi am făcut publice patru astfel de cazuri de sabotaj în România.
Puteți observa că cei care le-au executat sunt niște persoane utilizate într-un scop foarte bine precis și coordonate. Ca în toate celelalte state, pentru că nu vorbim doar despre România, toate aceste activități sunt coordonate.
Ele pot începe de la documentarea anumitor obiective militare, prin solicitări care par ușoare, pentru o sumă consistentă de bani: să mergi și să documentezi, să faci niște fotografii.
Nu în ultimul rând, prin recrutarea de agenți din alte state, din state proxy, Federația Rusă își ascunde originea acțiunii de sabotaj, a atacului. Adică, cu alte cuvinte, Federația Rusă poate da vina pe alte state, ceea ce s-a și întâmplat.
Provocarea majoră pentru autoritățile de securitate rezidă în caracterul transfrontalier și fragmentat al rețelelor, care necesită o adaptare rapidă din partea tuturor agențiilor europene. Marincea a arătat cum se derulează o acțiune coordonată simultan din mai multe regiuni: Este un moment dificil și foarte complicat, într-o dinamică accentuată, în care toate autoritățile statelor europene, inclusiv noi, Serviciul Român de Informații, trebuie să ne adaptăm.
Până la urmă, Serviciul Român de Informații urmărește să identifice aceste amenințări într-o fază incipientă, cât mai devreme, pentru a putea descoperi cine coordonează, care sunt țintele vizate, ce persoane proxy din alte state sau cetățeni români pot fi angrenați în această activitate de sabotaj.
De ce nu se pot bloca aceste amenințări în mod izolat?
Însă toate aceste lucruri nu le putem face singuri, pentru că sabotajul este o activitate transfrontalieră a Federației Ruse.
Blocarea acestor amenințări nu poate fi realizată în mod izolat, fiind obligatorie o legătură strânsă cu parchetele specializate și cu structurile din sistemul de apărare și ordine publică. Oficialul SRI a explicat modul în care se realizează atribuirea juridică și operativă a cazurilor: Așa cum explicam mai devreme, acțiunile se pot coordona din Federația Rusă.
Un cetățean dintr-un alt stat este coordonatorul unui proxy, care contactează un cetățean din România sau aflat pe teritoriul României, și este foarte greu de atribuit.
Dar tocmai rolul Serviciului Român de Informații este, pe de o parte, să prevină astfel de activități și, pe de altă parte, împreună cu toate celelalte servicii omoloage și cu instituțiile din plan intern, DIICOT, MApN, MAI, să identifice rapid autorii și să îi dea pe mâna justiției.
Cred că cea mai mare provocare a SRI este faptul că astăzi o amenințare poate trece granița printr-un telefon, poate fi coordonată simultan din trei state și poate fi pusă în practică de niște persoane care nici măcar nu știu cine este comanditarul lor. Într-o astfel de dinamică, activitatea serviciilor de informații, în general, și activitatea Serviciului Român de Informații sunt puse la grea încercare.
În ciuda presiunii constante exercitate de Moscova prin instrumente non-militare asupra flancului estic al NATO, reprezentantul serviciului afirmă că structurile de securitate dețin controlul informațional.
Marincea a respins ferm ideea de vulnerabilitate psihologică în fața tacticilor rusești: Frica presupune, în esență, lipsa de cunoaștere sau incertitudine cu privire la capacitatea de a face față unei amenințări.
Astăzi a devenit evident că Rusia derulează activități în multiple domenii, care îngrijorează nu doar statul român, ci întreaga Europă, întreaga comunitate euroatlantică.
Dacă vecinii ucraineni se confruntă cu o amenințare militară directă, noi, în interiorul granițelor NATO, asistăm la provocări dinspre toate celelalte instrumente non-militare, cunoscute drept hibride în limbajul uzual.
Resursele alocate și cooperarea internațională activă sunt indicate ca fiind pilonii centrali care asigură securitatea frontierelor și neutralizarea amenințărilor din fața obiectivelor strategice. Mesajul final al purtătorului de cuvânt clarifică poziția oficială a cadrelor militare în fața provocărilor geopolitice: Deci, revin și subliniez: frica este direct proporțională cu lipsa cunoașterii și cu lipsa viziunii ori a resurselor, iar serviciul nu se regăsește în niciuna dintre situațiile pe care tocmai le-am menționat.
Nu ne lipsește cunoașterea, nu ne lipsește viziunea.
Cooperăm activ și ne coordonăm atât la nivel național, cât și partenerial, sub o viziune comună, iar din perspectiva resurselor vă asigurăm că alocăm tot ceea ce este necesar pentru a ne îndeplini misiunea.
Mesajul meu final ar fi: nu, frică nu ne este, însă suntem preocupați și privim cu responsabilitate escaladările pe care Rusia le realizează recent.