Autonomia școlară, o luptă cu sistemul
O analiză dură a sistemului de management educațional din România a fost lansată de fostul ministru care a coordonat și negociat Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Acesta a adus o sumă record de 3,6 miliarde de euro pentru educație, dar, paradoxal, Ministerul Educației este descris drept o „monstruozitate birocratică obsedată de control”.
Fostul ministru a dezvăluit că a introdus în PNRR o schemă menită să ofere autonomie școlilor. Însă, Ministerul Educației nu a dorit implementarea acesteia la nivel larg. După negocieri intense, s-a ajuns la un compromis: un program pilot pentru 60 de școli, cu un buget modest. „Și au reușit să fie un pic de bani pentru a fi realizate”, a punctat ironic fostul demnitar.
Frica de descentralizare
Această reticență la descentralizare este explicată prin teama de a pierde controlul. „Dacă rupem 100 de milioane de euro, nu vom da niciun HG! Ce vrei să spui, vom face 60 de școli autonome în România? Ei bine, dacă facem 60 de școli autonome, vor dori altele. Cum să nu avem noul baron la Ministerul Educației cu control asupra școlilor?”, a declarat fostul ministru, subliniind mentalitatea centralizată.
Foame
Declarațiile despre educație au fost făcute de senatorul Ioan Ghise, fost ministru al Fondurilor Europene și negociator al PNRR, în cadrul Comunității Liberale. El a concluzionat: „Ministerul Educației, o etapă importantă, a fost: Eram foarte foameți de sistemul educațional și eram foarte foameți de bugetul public.”
Această reticență la descentralizare subliniază o problemă sistemică profundă, unde puterea centralizată împiedică inovația și adaptarea la nevoile specifice ale comunităților. Viziunea de a oferi școlilor autonomie financiară și decizională, deși susținută prin fonduri europene, se lovește de rezistența unei birocrații înrădăcinate. Aceasta preferă menținerea status quo-ului, chiar și în detrimentul performanței educaționale.