Asigură ÎCCJ aplicarea corectă a legii după decizia CJUE Lin II?!
ÎCCJ detaliază poziția sa după decizia CJUE în speța Lin II
În data de 16 iulie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a României a emis o serie de clarificări esențiale, ca urmare a hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul cunoscut sub denumirea „Lin II”. Aceste precizări subliniază angajamentul instanței supreme față de principiile statului de drept și de respectarea întregului cadru juridic european.
Misiunea fundamentală a Înaltei Curți este de a asigura o aplicare consecventă, predictibilă și corectă a legii, respectând pe deplin atât legislația Uniunii Europene, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, alături de Constituția României. Loialitatea ÎCCJ nu este dedicată unei anumite soluții judiciare sau unui rezultat specific într-un dosar, ci se raportează la valorile fundamentale pe care se clădește un stat de drept.
De-a lungul timpului, Înalta Curte a aplicat cu bună-credință legislația europeană în ansamblul său, integrând armonios atât prevederile dreptului Uniunii Europene și jurisprudența CJUE, cât și standardele stabilite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului. Această abordare complexă nu a reprezentat o alegere între legislația europeană și Convenția Drepturilor Omului.
Din contră, instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în conformitate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Cum se aplică legile în România?
Acest articol stipulează că drepturile consacrate de Cartă, care corespund celor garantate de Convenție, trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin egal cu cel asigurat de Convenție.
Doar în situațiile în care dreptul Uniunii oferă un standard de protecție superior, acesta are întâietate.
Conform acestor principii, Înalta Curte a interpretat articolul 49 din Cartă, referitor la principiul legalității incriminării și a pedepsei, în lumina articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței CEDO. Această abordare a fost esențială, deoarece articolul 7 reprezintă standardul minim de protecție impus chiar de dreptul Uniunii.
Prin urmare, utilizarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg nu a însemnat o abatere de la dreptul Uniunii, ci o aplicare a acestuia conform regulilor de interpretare prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale.
Acest raționament juridic a fost confirmat explicit de concluziile Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a susținut că interpretarea dreptului Uniunii în domeniul legalității penale nu poate ignora standardul de protecție impus de articolul 52 alineatul (3) din Cartă.