Populiștii din Portugalia au exploatat protestele pașnice?
Fenomenele de tip urban, marcate de agitație și conflicte strășene care au cuprins mai multe metropole europene în finalul săptămânii trecute, au fost capturate rapid de liderii formațiunilor politice din extrema dreaptă. Aceștia au transformat aceste evenimente într-un argument central pentru a intensifica retorica antiimigraționistă, prezentând tulburările ca pe o consecință logică a prăbușirii administrațiilor liberale și a menținerii unor frontiere poroase.
Conform analizei realizate de publicația The Guardian, naționaliștii cu o viziune autocratică încearcă acum să exploateze acest val de instabilitate socială ca pe un instrument electoral decisiv, având în vedere că în lunile imediat următoare sunt programate scrutinuri cruciale în Franța, Italia și Spania.
Deși mișcările de protest au izvorât din nemulțumirea cetățenilor față de scumpirea costurilor de existență și din degradarea calității serviciilor publice, o parte dintre manifestările inițial pacifiste au fost derutate de intervenția unor persoane recurgând la gesturi violente.
Acest context a oferit partidelor de la marginea dreaptă a spectrului politic, aflate în opoziție, ocazia de a lansa critici aspre la adresa guvernelor aflate la putere.
În Franța, scena a fost dominată de o serie de incidente grave, cu jafuri și acte de vandalism care au afectat grav centrele urbane din Paris, Marsilia și Lyon. Gruparea politică Adunarea Națională (RN), reprezentantă a extremei drepte, a profitat de haos pentru a acuza centrul stâng de incompetență cronică, promițând în același timp implementarea unor politici mult mai represive.
Președintele acestei formațiuni, Jordan Bardella, a caracterizat actuala echipă guvernamentală drept o structură „impotentă”, incapabilă să gestioneze crizele.
Marine Le Pen, lidera istorică a RN, a susținut miercuri că statul francez traversează o perioadă de „colaps”, pierzându-și controlul asupra tuturor domeniilor esențiale, pe fondul unei triple crize: migratorii, bugetare și de securitate.
Aflându-se în fruntea sondajelor pentru viitoarele alegeri prezidențiale și dorindu-și a atrage un electorat mai larg decât nucleul fidel al partidului, Le Pen a ales cu grijă tonul mesajului, evitând să lege explicit violențele de motive rasiale.
În loc de aceasta, ea a prezentat incidentele ca pe ecoul unor eșecuri majore ale instituțiilor statului și al politicilor publice, factori care ar fi favorizat o „imigrație anarhică” și o „pierdere totală a autorității” statice.
Situația din Germania, unde nu s-au înregistrat proteste de amploare similară celor din vecinătatea sa, a fost totuși utilizată de Alternativa pentru Germania (AfD) pentru a alimenta temerile privind o posibilă extindere a fenomenului peste granițele naționale. Alice Weidel, una dintre copreședintele partidului, a descris „excesele violente” observate în Franța ca fiind un semnal de alarmă direct pentru Germania. Ea a asociat, în mod consistent, tulburările din vest cu fluxurile migratorii.
Printr-o declarație difuzată pe platformele de socializare, Weidel a argumentat că „amestecul periculos dintre migrația în masă și extremismul de stânga amenință să ducă și aici la condiții asemănătoare unui război civil”.
Ea a completat discursul afirmând că o schimbare radicală a strategiei de gestionare a migrației va fi posibilă exclusiv prin prezența AfD la putere.
În Portugalia, formațiunile cu orientare populistă au folosit protestele, de natură pașnică, pentru a plasa criza locativă pe tărâmul imigrației. André Ventura, șeful partidului Chega, a pledat că deficitul de locuințe este generat predominant de un „aflux necontrolat de persoane din străinătate”.
Această afirmație se inserează într-o dezbatere publică largă, care vizează accesibilitatea la locuințe, explozia costurilor și presiunea exercitată asupra infrastructurii publice.
Spania a fost, la rândul ei, cuprinsă de o criză locativă severă, care a declanșat manifestații de amploare și instalarea unei tabere de protest la Madrid. Reacția executivului condus de premierul socialist Pedro Sánchez a fost convocarea unor alegeri anticipate pentru luna viitoare. Partidul Vox, reprezentant al extremei drepte spaniole, a încercat să erodeze credibilitatea protestatarilor, acuizându-i că ar acționa, paradoxal, în avantajul guvernului.
Nu apără dreptul la locuință și nici nu cer locuri de muncă.
Îl servesc pe Pedro Sánchez, a declarat Santiago Abascal, liderul formațiunii.
El i-a numit pe manifestanți „milițiile lui Sánchez”. Vox a mai încercat să creeze o legătură directă între deficitul de locuri și imigrație.
Meloni a adoptat o abordare distinctă, specifică Italiei!
Într-un comunicat postat luna trecută pe rețelele sociale, partidul a sugerat, într-un mod greșit, că o femeie în vârstă de 87 de ani, al cărei caz de evacuare a fost catalizatorul protestelor, ar fi beneficiat de o locuință dacă ar fi fost o imigrantă din nordul Africii.
În Belgia, tensiunile legate de costul vieții au evoluat spre confruntări strășene, în special la Bruxelles și Liège. Partidul naționalist flamand Vlaams Belang a interpretat aceste violențe ca pe un eșec al proceselor de integrare și al politicii porților deschise, folosind termenul specific de „violență importată”.
Premierul Italiei, Giorgia Meloni, a adoptat o abordare distinctă, dictată de circumstanțele specife ale țării sale. După patru ani de conducere a unui guvern de extremă dreaptă, ea nu mai putea atribui simplă vina pentru violențe eșecurilor statului, așa cum fac adversarii.
În consecință, Meloni a extins agenda sa privind ordinea publică și a etichetat participanții violenți ca fiind extremiști.
„A manifesta este un drept, dar a da foc orașelor noastre nu este”, a declarat Meloni, referindu-se la incidentele din Milano și Bologna.
Ea a adăugat că „huliganii au exploatat protestele pentru a semăna haos, pentru a-i ataca pe cei responsabili de asigurarea securității și pentru a ține orașe întregi ostatice”.
Executivul a introdus anterior un pachet larg de măsuri de securitate care restricționează anumite forme de protest public.
Acestea includ pedepse cu închisoarea pentru blocarea drumurilor, sancțiuni severe pentru opunerea de rezistență polițiștilor și posibilitatea reținerii preventive a manifestanților considerați susceptibili să provoace tulburări. În această săptămână, guvernul a aprobat decrete de urgență prin care a instituit o nouă infracțiune pentru participarea violentă la manifestații, a înăsprit pedepsele pentru persoanele implicate în violențe și pentru organizatorii grupurilor violente și a prevăzut sancțiuni pentru părinții ai căror copii participă la acte de vandalism și jafuri.
Meloni a invocat și imigrația ca un factor relevant.
Ea a afirmat că „aproape jumătate dintre persoanele oprite sau arestate” după violențele din Milano aveau „origini imigrante”, categorie care includea persoane născute în străinătate și copii din a doua generație a familiilor de imigranți.
Dincolo de partidele consacrate ale extremei drepte europene, unii promotori ai discursului antiimigrație au mers mai departe, prezentând violențele nu ca pe un semn al eșecului politicilor publice, ci ca pe o dovadă a unei presupuse confruntări între civilizații, alimentate de multiculturalism și imigrația din afara Uniunii Europene, conform observațiilor The Guardian. Éric Zemmour, fondatorul partidului francez Reconquête!, a cerut oprirea imigrației și expulzarea infractorilor străini. Nu sunt revolte, ci primele focuri de avertisment ale unui război etnic.
Fie instaurăm ordinea absolută, fie cedăm, a declarat acesta.
Aceste afirmații reflectă o retorică prin care problemele de securitate și tensiunile sociale sunt prezentate drept dovezi ale unui conflict identitar iminent.
Discursul extremei drepte europene a fost consolidat de declarații similare venite din Statele Unite.
Președintele Donald Trump și vicepreședintele JD Vance au folosit în special situația din Franța pentru a transmite un avertisment alegătorilor americani înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului prezidențial.
Trump a descris Franța drept o țară cândva măreață, care ar fi fost „cucerită, jefuită și incendiată până la temelii de migranți, jihadiști și comuniști”. Într-un mesaj publicat pe rețelele sociale, el a susținut că imigrația „a distrus acea țară cândva măreață”.
JD Vance a exprimat o poziție similară, afirmând că „liberalii occidentali au importat lumea a treia în Franța și în alte țări, în numele diversității și al compasiunii”.
Potrivit vicepreședintelui american, aceștia au ignorat „întrebări fundamentale privind asimilarea și compatibilitatea”.
Declarațiile ilustrează modul în care violențele din Europa au devenit un subiect al dezbaterii politice internaționale, fiind folosite de lideri naționaliști pentru a susține politici mai restrictive în materie de imigrație și măsuri mai dure de securitate, conchide The Guardian.