De ce măsurile reactive nu ajută?
Incidente recente de violență în școli din Pitești și Bistrița au pus pe masă un subiect care nu poate fi ignorat. Consiliul Național al Elevilor (CNE) reacționează ferm la situația din unitățile de învățământ. Organizația critică faptul că autoritățile intervin cu măsuri urgente doar după ce s-au produs evenimente grave. În paralel, CNE subliniază că eforturile de prevenție rămân insuficiente și lipsite de angajamente concrete. Ca răspuns, Consiliul a elaborat șase propuneri menite să consolideze siguranța în școli, cu accent pe prevenție, adresând atât elevii, cât și școlile, dar și platformele digitale care difuzează mesaje care încurajează agresivitatea.
Sprijin înainte ca problema să explodeze
CNE consideră că măsurile reactive ale statului, cum ar fi percheziunea ghiozdanelor și durerea pedepselor, necesită o justificare clară privind eficiența lor și modul de aplicare, respectând totodată drepturile studenților. Organizația a advertisează că niciun elev sau profesor nu ar trebui să se simtă nesigur la școală, deoarece amânarea acțiunii lasă loc ca incidente cu consecințe grave să se repete.
Cum protejăm cei care vorbesc?
Prima propunere vizează accesul la consiliere școlară și sprijin specializat. Scopul este ca elevii să primească ajutor înainte ca problemele lor să se agraveze. CNE cere creșterea numărului de consilieri și distribuirea lor în funcție de nevoile comunităților, asigurând acces constant la sprijin individual. Se solicită, de asemenea, spații confidențiale pentru ședințe, informarea elevilor despre modul de accesare a serviciilor și crearea unui traseu clar către servicii psihologice și medicale când situația o impune.
Școala ca primă linie de apărare
A doua propunere se concentrează pe protejarea celor care semnalează probleme. Frică de represalii sau de expunere publică poate împiedica elevii să ceară ajutor. Se cere verificarea mecanismelor de raportare în fiecare școală, inclusiv opțiunea de sesizare anonimă, expusă într-un limbaj simplu. Elevii care raportează abuzuri trebuie protejați, iar orice încercare de a intimida sau ascunde cazuri pentru a păstra imaginea instituției trebuie investigată.
A treia propunere abordează prevenția discriminării și radicalizării prin educație timpurie. Scopul este ca elevii să poată recunoaște manipularea, propaganda și îndemnurile la ură, mai ales online. Se solicită consolidarea educației media și digitale, analiza riguroasă a ideologiilor extremiste și activități constante de prevenție a discriminării. Școlile au nevoie de resurse și îndrumare pentru a discuta aceste subiecte, asigurând că măsurile vizează comportamentele identificate, fără a stigmatiza elevii pe criterii de etnie, religie sau sănătate.
Platformele online: cine supraveghează?
A patra propunere ținte platformele online. CNE cere autorităților naționale, împreună cu instituțiile europene, să supravegheze modul în care aceste platforme gestionează conținutul care promovează ura sau glorifică agresorii. Sunt necesare mecanisme de sesizare accesibile minorilor, rezolvare rapidă a plângerilor și transparență. Atenție specială se acordă algoritmilor de recomandare care pot expune copiii repetat la conținut violent.
Bani pentru personal și spații
A cincea propunere vizează finanțarea consecventă a personalului și infrastructurii. Siguranța în școli necesită investiții în personal pregătit, spații adecvate și servicii de sprijin. Se cer alocări bugetare stabile pentru consiliere, formare a cadrelor, întreținerea clădirilor și programe de prevenție pe tot parcursul anului. Bugetarea trebuie să țină cont de nevoile comunităților dezavantajate, iar investițiile trebuie evaluate prin obiective clare pentru a evita activități formale.
Elevii la masa deciziilor
A șasea propunere insistă pe implicarea elevilor în procesul decizional. Studenții cunosc din interior formele de agresiune și intimidare care adesea trec neobservate. CNE cere consultarea periodică a elevilor, inclusiv prin chestionare anonime privind climatul școlar, și implicarea consiliilor elevilor în proiectarea și evaluarea măsurilor. Eficiența se măsoară prin senzația de siguranță și accesul la ajutor, nu doar prin scăderea numărului de sesizări.