Cum schimbă noua normă de repartizare felul în care instanțele gestionează dosarele!
De la începutul lunii septembrie, sistemul judiciar românesc a intrat într-o eră nouă a managementului sarcinilor de lucru.
Începând cu data de 15 septembrie, toate instanțele de pe teritoriul țării – de la judecătoria locală până la Curtea de Apel – au adoptat o metodologie strictă pentru repartizarea cauzelor, cunoscută sub denumirea de „normare”.
Această schimbare fundamentală elimină practica anterioară, conform căreia orice dosar nou înregistrat era preluat automat și imediat în circuitul de lucru. Noul mecanism se bazează pe o capacitate de procesare calculată matematic, care ține cont de numărul de magistrați disponibili și de gradul instanței respective.
Obiectivul central al acestei reforme este alinierea volumului de muncă cu realitatea operațională.
Autoritățile judiciare doresc ca fiecare judecător să primească un număr de dosare care poate fi rezonabil soluționat într-un interval de timp standard. Cauzele care depășesc această limită zilnică nu se pierd și nici nu sunt respinse, ci intră într-un stadiu de așteptare, fiind programate pentru zilele următoare. Acest proces asigură un flux continuu, dar controlat, al activității juridice.
Cum se calculează concret plafonul zilnic de dosare?
Pentru a înțelege concret cum funcționează acest sistem, este util să analizăm un scenariu hipotetic. Să presupunem o instanță de prim grad, o judecătorie, în care activează patru magistrați.
Conform noilor reguli, în primul an de implementare, fiecare judecător este alocat o cotă anuală de 576 de dosare. Multiplicând această cifră cu numărul de angajați, obținem o capacitate totală a instanței de 2.304 dosare pe an. Dacă distribuim această sumă pe întregul an calendaristic, rezultă o rată zilnică de aproximativ 6,31 dosare.
Să urmărim evoluția pe parcursul a câteva zile consecutive. În prima zi, 15 septembrie, sunt introduse în sistem șapte cereri. Din moment ce plafonul este de șase, cinci sau șase dosare (în funcție de rotunjire, exemplul din text menționează șase) vor fi atribuite, iar ultimul rămâne în coadă.
A doua zi, 16 septembrie, apar alte șapte cereri noi. Sistemul va procesa întâi dosarul rămas din ziua anterioară, apoi va aloca cinci dintre cele nou-venite, lăsând două în așteptare. La 17 septembrie, intră doar trei cereri.
Instanța va acorda prioritate celor două rămase din ziua precedentă, plus cele trei noi, totalizând cinci dosare procesate. Deoarece sub plafonul de șase, diferența de un dosar se reportează automat pentru ziua următoare.
Cum afectează excepțiile și prioritățile noua normă de repartizare?
Astfel, la 18 septembrie, instanța dispune de o capacitate extinsă de șapte locuri (șase normale plus unul reportat), permițând procesarea tuturor celor șapte cereri înregistrate în acea zi.
Nu toate tipurile de dosare sunt tratate identic în acest algoritm. Există două categorii speciale care modifică modul în care se calculează capacitatea.
Prima categorie include cauzele excluse din calculul normei, precum încuviințările pentru executarea silită. Acestea nu consumă din plafonul zilnic, ci sunt suprapuse peste el.
De exemplu, dacă într-o zi sunt înregistrate șapte dosare standard și trei cereri de executare silită, toate cele trei cereri speciale vor fi procesate imediat, iar dintre cele șapte standard se vor alege șase, unul rămânând în așteptare.
Cum funcționează noua normă de repartizare a cauzelor?
A doua categorie o formează cauzele cu prioritate, printre care se numără ordinele de protecție. Acestea sunt luate în considerare la stabilirea limitei, dar trebuie soluționate instantaneu, chiar dacă depășesc norma. Dacă într-o zi se înregistrează zece ordine de protecție, toate vor fi repartizate imediat. Depășirea de patru dosare față de plafonul de șase va fi dedusă din capacitatea zilei următoare. Astfel, a doua zi, instanța va avea doar două locuri libere pentru dosare obișnuite.
Într-un amestec de situații, dacă apar trei dosare standard și cinci ordine de protecție, cele cinci urgente sunt procesate integral, iar dintre cele trei standard se alege doar unul, restul rămânând în așteptare.
Lista detaliată a acestor excepții și priorități este reglementată în anexa Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, documentul cu numărul 1642.
Baza numerică a acestor norme nu este arbitrară, ci derivă din date statistice europene.
Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ) a furnizat indicatori bazati pe media continentului, cu excluderea datelor din România pentru a evita distorsiunile. Media calculată indică următoarele valori anuale per magistrat: 288 de dosare pentru judecătoriile de prim grad, 192 pentru tribunale și 119 pentru curțile de apel. Tranziția către aceste standarde nu se va realiza brusc, ci printr-o adaptare graduală, asigurând o tranziție lină spre noua realitate administrativă a justiției românești.