Cum a subliniază Curtea obligația statului de protecție a dreptului?
În data de 6 octombrie 2026, marți, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie de mare semnificație în domeniul protecției drepturilor victimele atacurilor efectuate de animale sălbatice, declarând cu unanimitate de voturi că anumite prevederi ale Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 sunt neconstituționale. Decizia a fost emisă pe baza unui comunicat oficial și se referă în mod specific la articolul 13, punctul 1, alinierea (2) din nämmenționed act normativ.
Conform textului criticat, indemnizațiile morale prevăzute la alinierea (1) trebuie să fie proporționale cu numărul de zile de inactivitate raportate la salariul pe care victimea îl percepă în plată.
În situația în care persoana victimă nu are un angajament salarial formal, lege prevede acordarea unei sume echivalente cu salariul minim pe economie obținut de o persoană activ angajată.
Curtea a analizat această regulamentare în lumina mai multor prevederi constituționale și a concluzionat că ea violează simultan principiul legalității, egalitatea în drepturi, precum și dreptul fundamental la viață și integritate fizică și psihică. Privind articolul 22, alinierea (1) din Constituție, care garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, Curtea a constatat că limitarea cuantumului indemnizațiilor morale exclusiv la nivelul salariului în plată sau la echivalentul salariului minim pe economie – fără a lasa judecătorului spațiu de apreciere a circumstanțelor concrete ale fiecărui caz – nu asigură victimei o reparație adecvată a prejudiciului nepatrimonial suferit.
Așadar, asemenea mecanism de calcul nu reflectă rațiunea derrière acordarea acestor despăgubiri și, prin urmare, contravine disposițiilor constituționale menționate.
În motivarea deciziei, Curtea a subliniat obligația pozitivă a statului de a proteja dreptul la viață, așa cum este prevedut de articolul 22 al Constituției și de articolul 2 al Convenției europene pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Această obligație impune acordarea de satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral suferit de persoanele victime ale atacurilor efectuate de exemplare din specii prevăzute în anexele 1 și 2 ale Legii nr. 407/2006.
Ce înseamnă declarația de neconstituționalitate a normei speciale?
Totuși, acordarea indemnizațiilor morale în funcție exclusivă a venitului salarial nu constituie o satisfacție echitabilă, datorită naturii indivizibile și necalculabile cu precizie a daunelor morale.
De aceea, este exclusiv responsabilitatea instanței judecătorești să determine, analizând particularitățile fiecărui caz, existența, intensitatea și extinderea prejudiciului moral, precum și natura reparațiilor juste, echitabile și rezonabile de acordat.
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile criticate nu respectă și principiul legalității în sensul strict, deoarece nu fac o distincție clară între salariul net și salariul brut și nu acoperă categoria persoanelor care câștigă venituri impozabile, dar nu sunt angajate în relație de serviciu. Această ambiguitate generează lipsa de claritate, precizie și prevedibilitate necesare la elaborarea unui act normativ, violând astfel cerința de legalitate constituțională.
De asemenea, măsura este discriminatoare, deoarece leagă direct gravitatea sufrinței psihice și fizice ale persoanei de nivelul venitului pe care acesta îl primește, fără a ține cont de faptul că durerea morală nu are o legătură directă sau proporțională cu venitul economic al victimei.
În urma declarării de neconstituționalitate a normei speciale, Curtea a stabilit că victimele atacurilor animalelor sălbatice, pentru a obține o reparație adecvată a prejudiciului adus drepturilor nepatrimoniale, trebuie să se rivolte spre norma generală prevăzută în cadrul juridicului comun, adică Codul civil. Decizia este definitivă și are caracter general obligatoriu, iar argumentele care au dus la această soluție vor fi incluse în motivarea deciziei, care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această pronunțare reprezintă un pas important în direcția asigurării unei jecuații mai echitabile pentru victimele atacurilor de animale sălbatice, eliminând un mecanism de indemnizare care, deși intenționat să ofere o bază de calcul, rezultă în practică într-o formă de inegalitate și inadequatate. Curtea a thus reafirmat principiul că repararea prejudiciului moral nu poate fi reducătoare la un simplu raport cu venitul salarial, ci trebuie să reflecte în plenitudine dimensiunea subiectivă și individuală a sofrinței suferite.
De asemenea, a evidențiat rolul esențial al judecătorului în aprecierea circumstanțelor concrete, în loc să se bazeze exclusiv pe formule matematice rigide care nu țin cont de complexitatea experienței umane.