„Când am început acest drum în 2019, în diaspora se simțea o vibrație pozitivă, o speranță”, afirmă Elena Stancu
Românii din diaspora, odinioară mobilizați să-și ajute propriile ambasade, par acum dezamăgiți. Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, jurnaliști care au documentat viața diasporei timp de șase ani și jumătate, explică motivele acestei schimbări.
De la speranță la furie: Eșecul conectării cu cetățenii
„Când am început acest drum în 2019, în diaspora se simțea o vibrație pozitivă, o speranță”, afirmă Elena Stancu. „Politicieni precum Dragnea sau Ponta au ignorat aceste emoții. Diferența majoră este între a mobiliza prin speranță și a mobiliza printr-un vot de protest, alimentat de furie. În țară, oamenii au votat uneori din furie, împotriva unor figuri precum Dragnea sau Ponta, dar exista și speranță. Acum, în diaspora, mulți nu mai simt că votul lor contează pentru speranță.”
Frustrarea votului blocat și mobilizarea diasporei
Frustrarea votului blocat și mobilizarea diasporei
Protestele din 2017-2019 au arătat implicarea puternică a diasporei. Faptul că acestor cetățeni nu li s-a permis să voteze a alimentat frustrarea. „Am fost la secțiile de votare din jurul Frankfurt pentru alegerile din 2019 și 2020, apoi pentru parlamentare și prezidențiale”, povestește jurnalista. „Românii s-au organizat, au început să se implice, să obțină buletine de vot, să găsească membri în secțiile de votare – lucruri care nu mai sunt ușor de realizat.”
Oamenii politici, prizonieri ai mediului lor
Jurnaliștii subliniază o problemă fundamentală: lipsa de înțelegere a mediului din diaspora de către politicienii din țară. „E firesc ca prietenii noștri din București sau Cluj să nu înțeleagă”, explică Stancu. „Nu-i poți scoate din mediul lor și să-i trimiți în Cork sau în anumite zone ale României, pentru că s-ar putea să nu știe cum să comunice sau să înțeleagă realitățile de acolo.”